Ursulescu Florin Ciprian

Editura Agape Pagini 111 Câteodată îmi place să dau o șansă cărților necunoscute și să mă las surprins de ceea ce descopăr. Nu am nici cea mai mică idee despre ce urmează să citesc, însă cu atât mai mare este surpriza când primesc in sufletul meu o carte bună...  "A doua soție" am crezut că este o carte cu multe dulcegării, erotism în exces, trădați in dragoste și rivali neostoiți, așa ca mă și vedeam că voi scrie ceva amuzant pe seama ei. Abia așteptam să intru cu bocancii in paginile ei, însă nu a fost sa fie de acest gen. Ba pot spune că am fost impresionat de ceea ce am citit și mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, iar emoțiile care m-au incercat au fost unice. Știți de ce am simțit că mi se topește inima citind o astfel de cărticică? Pentru că vorbește despre bunătatea pură, necondiționată și plină de divinitate a unor oameni despre care am auzit că există, dar nu i-am cunoscut. Vorbește despre dăruire și altruism atunci când situația nu este chiar plăcută, iar oamenii

Editura Art Pagini: 310 Nu am plâns citind această carte, dar aș fi putut. M-a întristat in schimb enorm de mult moartea bietului Algernon, șoricelul alb pe care s-au făcut experimente...  Romanul mi-a aprofundat credința că oamenii sunt superficiali și răi, dar mai ales dornici să râdă și să batjocorească un om slab sau incapabil să gândească și să înțeleagă, asemeni lor. Această carte a fost dificil de scris, prin structura ei, și a scos în evidență talentul uimitor al autorului. Felul în care se poate observa mai întâi evoluția bietului Charlie Gordon prin rapoartele de progres până la punctul maxim de genialitate, iar apoi regresul trist și frustant, dar iminent, este unic și tulburător. Acest roman povestește sub forma unui jurnal scris de un întârziat mintal, tot ce presupune viața acestuia de până la experimentul la care este supus pentru dezvoltarea inteligenței, fără să se omită impactul social, și cum se raportează lumea la el având acest statut. Ulterior, noul individ ajuns

  Pagini: 154 Iubirea este un subiect dificil de abordat într-o discuție sau într-un roman pentru că oricât de bun artist ai fi în ale cuvintelor, nu poți expune ceea ce simți cu adevărat când iubești. Ai impresia că surprinzi esențialul, însă dacă un om nu a iubit, totul este în van. De fapt, nu poți face altceva decât să apelezi la amintirea sentimentului adânc îngropat în sufletul cititorului, respectiv interlocutorului. Iubirea pare a fi totul pentru om, inceputul și sfârșitul, raiul și iadul, viața și moartea, iar Florin Buzoianu surprinde ipostaze din povestea unei iubiri pe care le extrage din trăirea momentului și ni le pune în brațe prin vălul unei poezii absolute dictate de cântecul sufletului. Fiecare gând pe care autorul ni-l expune, schițează un frumos tablou de iubire cu tot ce implică: adorație, dezamăgire, speranță, împăcare, vis, dorință, iubire și iar iubire. Nu vorbesc despre despărțire pentru că un suflet care iubește nu acceptă asta... și, totuși... când totul este

   Pagini: 264 Editura: Herg Benet  Acest roman este unul inedit, impregnat cu elemente de basm fantastic și cu o estetică a grotescului desăvârșită. Impresia pe care mi-a lăsat-o autorul citindu-i această poveste este că s-a jucat cu frazele și a adunat ingrediente tabu din literatură pe care le-a amestecat bine, a presărat puțin umor negru și a ieșit ceva fantastic!  Efectiv nu am știut unde sa încadrez acest roman, dar am remarcat talentul deosebit al autorului care cu o lejeritate dezarmantă creează o lume nouă, paralelă cu a noastră, ascunsă și periculoasă. Chiar povestea in sine are un preț pe care trebuie sa îl plătești, iar din păcate acesta nu este mic...  Cuvântul este cel care dă viață și, în acest caz, o ia. Povestea pe care scheletul Bartholomeus Pumn-de-Oase o spune drumețului cu un singur ochi are un preț fatidic pe care, deși acesta a fost amăgit, trebuie să îl plătească în neștiință, mai întâi cu bucăți din carnea ce îi acoperea oasele, iar în final cu tot are mai valo

  Editura Hyperliteratura Pagini: 452 Uneori privesc ruinele cetăților care au reușit să răzbată timpului și realizez că aceste pietre aparent neînsemnate au închis în ele dramele, iubirile, morțile și nașterile celor care au viețuit cu sute de ani in urmă. Mereu am vrut să pătrund în amintirile a ceea ce au fost martore aceste vestigii istorice și nu mă așteptam să descopăr exact ce mi-am dorit într-un roman scris de un autor român. Ana-Maria Negrilă a ridicat standardele literaturii contemporane atât de sus, nu doar prin talentul prin care țintuiește cititorul în fotoliu lipit de cărțile sale, ci și prin pasiunea sa față de istorie și artă, încât cu greu poate fi atins. "Cele patru oglinzi ale adevărului" reprezintă patru ipostaze esențiale din viața unui orfan înzestrat cu talente unice care se confruntă cu realitatea unui secol confuz și dur. Fiecare oglindă îl ajută să se descopere și să se raporteze altfel la viață. Eroul este oarecum surprins, întrucât naivitatea cara

  Editura Velevet Story Pagini 229 Trebuie sa va spun că această carte mi-a amintit ceea ce știam despre sirene și legenda cazinoului din Constanța.  Mereu am fost încântat de mitologie, iar sirenele m-au fascinat încă de când am citit Odiseea lui Homer. Vreți să vă reîmprospătez memoria?! 🙂  In călătoria pe care Ulise o face spre insula Ithaca, acesta întâlnește niște femei ale mării care ademeneau navigatorii pe insula lor pentru a-i ucide. Ulise scapă legandu-se de catarg, iar oamenii lui și-au astupat urechile cu ceară pentru a nu le auzi cântecul minunat... Se pare că ele trebuiau să ducă cat mai multe suflete reginei infernului Persefona. Muzica lor trebuia să le îndulcească trecerea spre tărâmul morții. Într-o altă legendă se pare că sirenele erau nimfe ce se ocupau de tânăra zeița Persefona care a fost răpită de Hades. Nimfele au fost disperate și au căutat peste tot, cerând ajutorul tuturor. Pentru că nu au fost ajutate și pentru a se răzbuna, s-au hotărât să se răzbune pe