Ursulescu Florin Ciprian

Trebuie să supraviețuim. Suntem ființe care nu doresc altceva decât ceea ce le îndeamnă instinctul, iar pentru asta suntem dispuși să facem orice. Totuși raționăm și avem puterea de a discerne, însă fiind creaturi sociale, suntem obligați de firea noastră vremelnică sa ne integrăm și astfel facem compromisuri de tot felul și ajungem sa realizăm că am ajuns acolo unde nici nu visam... Îi admir curajul lui Marius (Alberto?🙂)de a spune lucrurilor pe nume exact așa cum au fost. Chiar dacă există prezumția ca acest roman sa fie o ficțiune, totuși să povestești cum ai ajuns sa fii proxenet, bine nu unul fioros, ci mai dulceag, așa...mi s-a părut  temerar. Cum a ajuns Marius până acolo? Va las pe voi să descoperiți. M-am gândit dacă ar trebui să condamn acest roman neobișnuit, însă nu pot să o fac. Nu ai cum sa judeci efectul produs de sărăcia anilor în care am trăit după revoluție. România se zbătea în corupție, boală și inaniție. Trebuia să faci ceva să nu mori de foame...și cu cine puteai

"Zânele există, iar magia lor este pentru eternitate..." și ce se întâmplă când una dintre zâne, cuprinsă de mărinimia caracteristică se hotărăște să scrie o carte? Ei bine...apare acest minunat roman, iar magia ei ajunge  în sufletele noastre și simți cam tot ce înseamnă să fii o ființă magică. Nu am citit acest roman așa cum se citește...L-am trăit cu sufletul de copil prin prisma unui adult care înțelege esența iubirii. L-am devorat și pe alocuri am simțit că aparțin acestei lumi.  Raluca nu scrie. Trăiește totul și pune în paginile sale tot ceea ce o reprezintă. E imposibil să nu iubești  o carte care îți expune un suflet minunat. Acest roman este o poveste de inițiere, de maturizare a sufletului care îl  poartă pe Daizus, personajul principal masculin,  spre desăvârșire. El suferă o metamorfoză pe măsură ce își găsește adevărată menire și luptă cu tot sufletul pentru ceea ce stă la baza existenței. Luptă pentru iubire.  Povestea lui Făt-Frumos se împletește cu legenda Ie

Cinci minute am stat cu ochii în gol înainte de a incepe să scriu despre aceasta carte. Prea multe amintiri m-au năpădit, prea multă suferința pe care o credeam îngropată s-a întors. Da, recunosc că în timp ce citeam aceasta carte am și râs de se uitau la mine nedumeriți colegii de muncă. Ei mâncau in pauză de masă, iar eu mă hrăneam cu amintirile autorului care nu erau decât o trambulină spre propriile amintiri. Prea multe coincidențe... Oare așa eram toți crescuți în acele vremuri? Hai sa va spun doar câteva din lucrurile care m-au mirat... 1. Pe fratele meu, îl cheamă Vasilică. 🙂 2. Eu nu înjur nici in ziua de astăzi pentru că am fost educat cu lingura de lemn, iar ocazional cu papucul de casă. De multe ori când mă aflu în trafic, soția compensează cu vârf și îndesat prin "urări de bine", iar eu încep și râd... 3. Pierdeam nopți întregi citind romane procurate in cele mai ciudate feluri, iar dimineața mergeam la școală. Nu eram un elev strălucit și...culmea, mereu ii spun

  M-am bucurat foarte mult pentru acest cadou oferit de Diana pentru că mi-a oferit posibilitatea să îl cunosc pe scriitorul Adrian-Petru Stepan despre care auzisem lucruri frumoase. Aveți aici un interviu pe blogul meu: https://ursulescu.blogspot.com/2020/05/la-povesti-cu-adrian-petru-stepan.html Subiectul tratat de autor este unul sensibil pentru mine pentru că am amintiri din vremea comuniștilor. Aveam cam aceeași vârstă cu protagonistul romanului și îmi amintesc destul de bine limbajul de lemn pe care ni-l inoculau încă de la grădiniță și formula universală de adresare "tovarășul/ tovarășa" pe care eram obligați să o folosim cu toată lumea, indiferent de ierarhia socială. Am multe amintiri din acea perioadă, însă nu pot spune că au fost neplăcute. Se datorează oare faptului că eram copil, iar copilăria e minunată oricând? Acțiunea romanului se petrece în Timișoara în perioada tulbure din timpul revoluției din 1989 în care un băiat alaturi de tatăl său merg sa ridice un pa

Chiar nu vreau sa o laud pe autoare, însă după ce am trecut de primele o sută de pagini, cu greu am lăsat romanul din mână. Efectiv l-am devorat și chiar dacă îmi doream sa aflu deznodământul, nu voiam sa ajung la final... Mă uitam câte pagini mai am de parcurs în jurul orei patru dimineața și mă gândeam că nu am de gând să dorm până nu aflu cum e descoperit criminalul. Clar o admir pe Monica Ramirez și o felicit pentru felul în care ne încântă cu romanele sale.  Atât de bine au fost conturate scenele și personajele, încât am avut impresia că am în fața ochilor un film de acțiune foarte bine pus în scenă. Aproape că auzeam vocea agentei speciale FBI  Emma Moss in timp ce ancheta cazul unui criminal în serie care ucidea femei într-un mod șocant. Cu siguranță, l-am văzut și pe Slack Galloway, mai mereu bolnav, însă deosebit de inteligent, cum supraveghează și îndrumă o anchetă anevoioasă ce a zguduit liniștitul oraș Forest Grove. Mi-a plăcut felul în care autoarea pătrunde în mintea crim

  Dragii mei, astăzi vă propun un alt autor român contemporan pe care vă îndemn să îl cunoașteți. La rugămintea mea, Cristina Zegheru ne-a spus câteva cuvinte despre ea:  "Daca ar fi sa ma rezum la cateva cuvinte care sa ma reprezinte, cu siguranta as spune despre mine ca sunt o persoana optimista, sincera si puternica. Vad frumosul in orice si dau o pata de culoare fiecarei experiente.  Imi place sa invat in fiecare zi ceva nou, sa imi depasesc limitele, sa ies din tipare. Am trecut prin perioade dificile care s-au materializat in cele doua carti publicate. "Descendenta" a luat nastere cand simteam ca totul in jur mi-e strain, iar cartea a doua, "Demonii trecutului", a infatisat o protagonista care a invatat sa faca pace cu ea insasi si sa faca fata evenimentelor din viata ei. In general, nu vorbesc despre cartile mele decat daca sunt intrebata. Consider ca, parerile celor din jur sunt mult mai importante decat opinia mea, plus ca sunt un mare critic de fel.

  Continuarea romanului "Iarta-ma că te-am iubit" a ajuns la mine cu multe așteptări și pot spune că în mare parte nu m-a dezamăgit. Bolile esențiale ale sufletului își găsesc răspuns specializat in cadrul acestui roman, iar acțiunea curge lin și nici nu realizezi când ai ajuns la sfârșitul cărții. Simbolistica și  psihologia aplicată pe cazul Feliciei îți oferă o pârghie pentru vindecarea din suferința iubirii. Mesajele de motivare, grafica absolut deosebită și momentele de fericire familială surprinse magnific de autoare, mi-au dat o stare de confort și zâmbeam la acest tablou minunat zugrăvit.  Acest roman aduce un plus fața de primul prin apariția perspectivei masculine care mi s-a părut puțin exagerată, însă a evidențiat caracterul bolnav a lui Petru Alexandru și nevoia acută de vindecare. Acțiunea romanului continuă din punctul în care a rămas în primul volum iar autoarea ne prezintă aspectele vieții unui român aflat la muncă în Anglia și impactul pe care l-a avut trec