Trebuie să supraviețuim. Suntem ființe care nu doresc altceva decât ceea ce le îndeamnă instinctul, iar pentru asta suntem dispuși să facem orice. Totuși raționăm și avem puterea de a discerne, însă fiind creaturi sociale, suntem obligați de firea noastră vremelnică sa ne integrăm și astfel facem compromisuri de tot felul și ajungem sa realizăm că am ajuns acolo unde nici nu visam...
Îi admir curajul lui Marius (Alberto?🙂)de a spune lucrurilor pe nume exact așa cum au fost. Chiar dacă există prezumția ca acest roman sa fie o ficțiune, totuși să povestești cum ai ajuns sa fii proxenet, bine nu unul fioros, ci mai dulceag, așa...mi s-a părut temerar. Cum a ajuns Marius până acolo? Va las pe voi să descoperiți.
M-am gândit dacă ar trebui să condamn acest roman neobișnuit, însă nu pot să o fac. Nu ai cum sa judeci efectul produs de sărăcia anilor în care am trăit după revoluție. România se zbătea în corupție, boală și inaniție. Trebuia să faci ceva să nu mori de foame...și cu cine puteai sa te aliezi în această lupta pentru supraviețuire? Bineînțeles că vecinii la fel de săraci și prietenii cu aceleași gânduri din copilărie îți erau alături la bine și uneori la rău...
Dacă ați auzit de băieții de cartier, unși cu toate alifiile, puși pe combinații și mânăreli de tot soiul pentru ceva lovele...ei bine acesta este romanul care vă va duce in lumea lor, însă aveți avantajul de a nu "o fura" și de a rămâne cu toate bunurile la voi. ( Scuze, Marius!)
Această carte continua cu povestea vieții autorului de la copilărie spre maturitate într-un mediu aflat la periferia societății si zic că este extrem de important ceea ce a făcut scriind. Un segment al populației despre care nu se vorbește foarte mult decât în titluri explozive de ziare când se petrece ceva șocant, ne-a fost adus în atenție. Sunt convins că toți ați fredonat macar una din melodiile celor de la BUG Mafia, însă nu cred că ați înțeles cu adevărat vorbele... Nu cred că ați înțeles ce înseamnă să fii respectat de ceilalți și ce înseamnă prietenie adevărată.
Romanul mi s-a părut trist prin numărul de oameni care au părăsit această lume, deși i-au fost apropiați de vârstă autorului. Prea multă boală și prea mult ghinion, însă mi-a plăcut sinceritatea cu care a povestit relația cu femeile din viața lui. Primii fiori de dragoste, dezamăgire și...scena mea preferata din acest roman, momentul când face dragoste în apă cu o țigăncușă. Oare chiar așa cădeau fetele, doar dintr-o privire? 🙂
Recomand acest roman pentru șocul întâlnirii cu o realitate de care poate doar ați auzit și pe care aveți ocazia de a o înțelege. Aveți parte de multa duritate, limbaj de stradă, însă și loialitate dusă până la a împărți aceeași femeie cu prietenii...
Personal m-am regăsit în câteva scene, însă poate că niciodată nu voi avea curajul de a povesti.
Știți ce este grav? Acum vreau sa citesc continuarea...🙂
Comentarii
Trimiteți un comentariu