Ursulescu Florin Ciprian

  Acest roman social este o capodopera a scriitorului Diderot ce surprinde realitatea socială a acelor timpuri în care sărăcia îndemna familiile să-și trimită copiii spre mânăstiri, chiar dacă exista sau nu chemare spre credință. Mănăstirea accepta tinerii în schimbul unei dote care le pecetluia soarta. Era, dacă vreți, o închisoare a trupului pentru a-l sluji pe Dumnezeu, fără dorință de căință, o soluție pentru sărăcie și o "șansă" pentru viitorul copiilor. O tânără trimite o scrisoare către marchizul De Croismare în care își povestește trista soartă și cere ajutor. Astfel aflăm amănunte cutremurătoare din viața fetei petrecută la o mănăstire la care ajunge de la vârsta de 16 ani. Aici, rugăciunile nu sunt totul, ci reprezintă doar anumite momente de liniște. Viața ei este zdruncinată de răutățile celorlalte maici, de superstițiile și obiceiurile vătămătoare care nu au nicio legătură cu credința. Romanul este emoționant, iar faptul că tânăra Suzanne nu simte chemare spre că

  Editura Velvet Story Pagini: 260 Nimeni nu are cu adevărat idee ce înseamnă să fii tată. E adevărat că mereu vei avea în ochi modelul propriului părinte, însă vremurile și oamenii sunt altfel... Realizezi că ești părinte doar atunci când îți ții în brațe pentru prima oară copilul, iar grijile te copleșesc. Eram în spital, iar soția trebuia să nască. Ocoleam nervos băncile de la intrarea secției de maternitate din Spitalul “Dr.Caius Tiberiu Sparchez” din Zărnești și așteptam vești. Eram agitat, speriat, bucuros, nerăbdător și în plus realizasem că timpul are dimensiuni ireale și însușiri de comediant care se juca cu un biet suflet. O secundă părea a fi o eternitate. După câteva ore, scurse astfel, am aflat că soția mi-a născut un băiețel, iar în clipa aia parcă pământul s-a mișcat, iar cerul a devenit greu. M-am prăbușit pe o bancă din apropiere de parcă obosisem după cea mai grea muncă de pe pământ.  În mine nu se auzeau decât două cuvinte: SUNT TATĂ! Am intrat într-o stare de beatit