Editura Velvet Story
Pagini: 260
Nimeni nu are cu adevărat idee ce înseamnă să fii tată. E adevărat că mereu vei avea în ochi modelul propriului părinte, însă vremurile și oamenii sunt altfel... Realizezi că ești părinte doar atunci când îți ții în brațe pentru prima oară copilul, iar grijile te copleșesc.
Eram în spital, iar soția trebuia să nască. Ocoleam nervos băncile de la intrarea secției de maternitate din Spitalul “Dr.Caius Tiberiu Sparchez” din Zărnești și așteptam vești. Eram agitat, speriat, bucuros, nerăbdător și în plus realizasem că timpul are dimensiuni ireale și însușiri de comediant care se juca cu un biet suflet. O secundă părea a fi o eternitate.
După câteva ore, scurse astfel, am aflat că soția mi-a născut un băiețel, iar în clipa aia parcă pământul s-a mișcat, iar cerul a devenit greu. M-am prăbușit pe o bancă din apropiere de parcă obosisem după cea mai grea muncă de pe pământ. În mine nu se auzeau decât două cuvinte: SUNT TATĂ!
Am intrat într-o stare de beatitudine și nici nu îmi amintesc cum a trecut ziua... Cert e că a doua zi m-am prezentat nerăbdător să îmi cunosc fiul, aducând cu mine câteva lucruri pe care mi le indicase soția prin telefon. Nu mai știu ce am cumpărat, dar parcă am fost la farmacie și florărie...
Prima întâlnire cu băiatul a fost ciudată. O doamnă asistentă a venit cu o păpușă învelită în păturica albastră pe care o știam pentru că o cumpărasem cu câteva zile înainte, apoi mi-a arătat chipul roșu și boțit al copilului meu, însă nu vedeam mare lucru...
Aparent era un copil obișnuit, însă, măi oameni buni, era fiul meu! Avea ceva din mine și iubita mea soție! Am mai zăbovit puțin pe acolo, apoi o alta asistentă mă întrebă:
— Vrei să îl ții în brațe?
— Am voie?
— Da, dar cu o condiție! Să îl pupi pe obraji să facă gropițe...
Am dat din cap nerăbdător, iar când mi l-a pus în brațe... Mi-a fost frică! Eram îngrozit că aș putea să îl scap, că aș putea să îi dau un virus sau un microb, ceva, însă trebuia să îl sărut pe obraji... L-am atins cu teamă, și fie vorba intre noi, băiatul deja avea gropițele în obraji. Era primul semn că îmi seamănă!
Din clipa aia am realizat cum e să fii tată!
Am plecat acasă, nu înainte de a-mi săruta soția, apoi mândru nevoie mare, am plecat să îi cumpăr băiță copilului... Cum trebuia să fie? Ce altceva mai trebuia? Cum să pregătesc casa mai bine? Întrebări multe, răspunsuri puține, decizii nu de fiecare dată cele mai potrivite...
În acest roman este vorba despre un tată, însă nu de băiat, ci de fată. Este dotat cu imaginația unui scriitor ratat care îi hrănește panica și îl "ajută" în nevoia de a-și proteja fiica, îl transformă dintr-un bărbat obișnuit, într-un răufăcător care încalcă legea. De ce a ajuns aici? Păi... Când fata are 16 ani, iar tot felul de tentații îi dau târcoale, fie că vorbim despre băieți, fie despre droguri sau alcool, atunci putem înțelege... Relativ. Spun relativ, pentru că personajul principal nu pare a fi ancorat în realitate, iar zecile de cărți citite despre parenting, în loc să îl ghideze în viața de părinte, îi face mai rău, devine un ghid al unui criminal.
La crimă ajunge gradat... Mai întâi inundă un chioșc de lângă școala unde îi învăța fata pentru că vindea produse interzise minorilor, apoi pentru că nu le oprește activitatea patronilor, efectiv îi aruncă în aer! Este speriat, îi e teamă că va fi atestat, însă faptul că nu a fost prins, îl face să meargă mai departe. Prinde curaj. Își dă seama că își poate feri fiica de pericole, prin a le face să dispară.
Nimic nu poate fi mai greșit, decât un astfel de gând. Nu poți netezi calea copilului, atât de mult încât să schimbi lumea. Dacă încerci să faci asta, atunci fie te minți, fie îți închizi copilul într-o lume ireală, iar când inevitabil va păși spre realitate, va avea un șoc și va fi pierdut...
Când un țigan pe care îl bănuiește că aplică metoda loverboy, își face apariția în anturajul fetei, își pune imaginația la contribuție și pune în aplicare un plan alambicat care sfârșește prin a-l atrage într-un loc întunecat și după ce îl imobilizează cu ajutorul unui pistol taser cu electroșoc, furat de la paznicul magazinului de telefoane unde lucra, îl bate și arde cu țigara. Un plan menit să abată atenția de la realitate și să păcălească poliția.
De la bătaia soră cu moartea până la crimă, nu e decât un pas, pe care Petru Stratulat îl parcurge...
Nevoia de a-și proteja copilul este normală, însă faptul că eroul principal a mers până la crimă doar pentru că a presupus că ar fi în pericol, îl face detestabil. Mie unul nu mi-a plăcut și am vrut să mă opresc din lectură. Înțeleg hiperbola, însă până la a ucide până și un copil nevinovat, mi se pare cam mult... Cine îi dă lui Petru dreptul de a ucide? Faptul că este părintele unui copil îi dă dreptul să ia viața altui copil care la rândul lui are un părinte? Poate fi justificată existența acestui roman?
Să zicem că da... Ești un părinte grijuliu și vrei să îți protejezi copilul, însă poți justifica existența acestei cărți prin posibilitatea de a întâlni un astfel de dezaxat capabil de crimă. Aparent întâlnești un om obișnuit, dar se pare că el este un pericol pentru copilul tău și societate!
Nu am empatizat deloc cu personajul principal. Nu l-am înțeles, nici măcar atunci când am aflat că are o problemă mentală apărută în urma unui accident care a dus la pierderea sarcinii care ar fi trebuit să îi aducă pe lume un fiu.
Până la urmă cartea este o poveste menită să atragă atenția asupra stresului pe care îl ai ca părinte speriat de potențiale pericole cu care s-ar putea confrunta copilul.
Nu știu ce să spun despre recomandarea acestui roman... Am citit cu mare grijă cartea pentru că paginile sunt lipite prost și au tendința de a-și părăsi locul, iar greșelile de editare deși nu sunt foarte multe, sunt deranjante.
Comentarii
Trimiteți un comentariu