Interviu cu Cristina Zagheru

  Dragii mei, astăzi vă propun un alt autor român contemporan pe care vă îndemn să îl cunoașteți. La rugămintea mea, Cristina Zegheru ne-a spus câteva cuvinte despre ea:  "Daca ar fi sa ma rezum la cateva cuvinte care sa ma reprezinte, cu siguranta as spune despre mine ca sunt o persoana optimista, sincera si puternica. Vad frumosul in orice si dau o pata de culoare fiecarei experiente.  Imi place sa invat in fiecare zi ceva nou, sa imi depasesc limitele, sa ies din tipare. Am trecut prin perioade dificile care s-au materializat in cele doua carti publicate. "Descendenta" a luat nastere cand simteam ca totul in jur mi-e strain, iar cartea a doua, "Demonii trecutului", a infatisat o protagonista care a invatat sa faca pace cu ea insasi si sa faca fata evenimentelor din viata ei. In general, nu vorbesc despre cartile mele decat daca sunt intrebata. Consider ca, parerile celor din jur sunt mult mai importante decat opinia mea, plus ca sunt un mare critic de fel. Recitind, dupa aproape 2 ani de la prima publicare, observ cu usurinta minusurile care m-au ajutat, in fond,  sa-mi imbunatatesc constant modul de scriere, abordare, prezentare. Scrisul, pentru mine, a reprezentat o evadare dintr-un prezent in care nu ma regaseam, iar acum simt ca realitea e mai frumoasa decat orice vis. Probabil de aceea am inceput sa scriu din ce in ce mai rar, insa placerea de a crea noi lumi, de a intra in pielea personajelor, de a trai cu ele fiecare emotie ramane de nedescris." Dacă nu o cunoașteți pe Cristina Zegheru, va îndemn să citiți acest interviu. Sunt convins că veți fi surprinși... 

U.C.F: Cristina, mă bucur foarte mult că ai acceptat invitația mea și sper sa ne cunoaștem...

Cristina Zegheru: Cu siguranță! Sunt dornică să cunosc oameni frumoși.

Catalina Adriana Roman: Eu o ador ca om și autor😍 Cum ai devenit scriitoare sau ce te-a atras spre a scrie?

Cristina Zegheru: Mi-a plăcut întotdeauna să creez noi lumi, încă de când eram copil. Mi-au plăcut provocările, limitele pe care mi le depășeam, situațiile prin care treceau personajele. Inițial, nu am reușit să transmit toate imaginile pe care le vedeam, însă în cei doi ani, pot spune că am învățat destul de multe si, dacă Universul mă susține, o să vă surprind cu un manuscris drag mie care mi-a depășit toate așteptările. 🖤

U.C.F: Ce poți să ne spui despre ceea ce faci ca să îți câștigi existența? 🙂 Mă gândesc că nu îți aduce prea multe beneficii ceea ce ai publicat...

Cristina Zegheru: Nu am plecat pe premisa "publicat-bani", ci mai degrabă mi-am dorit să întâlnesc oameni, să mă pot exprima efectiv prin ceea ce am scris. Pt mine, scrisul a fost o provocare ce m-a ajutat "să cresc" dpdv personal.  De meserie, sunt asistentă medicală. Consider că, meseria de bază nu e reprezentativă pt o persoană . În interacțiunea cu oamenii mă axez pe modul în care persoanele gândesc, gestionează situațiile, reacționează la stimulii externi.  Pe lângă meseria de bază, am o afinitate pt psiho, fizică și tot ce înseamnă Univers. Totul e atât de complex, încât îmi doresc să învăț cât mai multe.

U C.F: Îți amintești prima ta poveste scrisă? Despre ce era vorba și cu ce ocazie ai scris-o?

Cristina Zegheru: Nu am avut o poveste propriu-zisă. Când am început să scriu, am scris direct Descendența, până atunci scriam în momentele în care aveam nevoie de puțină motivație.

U.C.F: Cristina Zegheru sa înțeleg ca ai inceput sa scrii ca o terapie?

Cristina Zegheru: Un fel de. Momentele în care scriam erau "ale mele", unde nu exista niciun fel de perturbare. Acum, am ajuns să trăiesc prezentul pe care atunci doar mi-l imaginam. Se pare că visele chiar devin realitate dacă avem curajul să le urmăm.  Deci da, scrisul mi-a fost un fel de terapie. Protagonistele celor două volume au personalități diferite. În Descendența, fata e destul de "praf" dpdv personal, în Demoni, tipa e mai puternică, iar în manuscrisul curent fata este o adevărată "forță", asemenea etapelor care m-au schimbat și pe mine, ca om.

Luiza-Mihaela Durlea: Bună !🤗 Care este cartea ta preferată și de ce?

Cristina Zegheru; De curând, am citit seria Predestinați de Josephine Angelini și m-a atras destul de mult. Îmi plac poveștile în care mă regăsesc, unde intru într-o lume nouă, unde găsesc emoții/sentimente și credibilitate.

U.C.F: Vorbești despre prezent ca despre ceva minunat ce ți se întâmplă... Despre ce e vorba? 🙂

Cristina Zegheru: Am încheiat un capitol din viața mea care m-a tulburat destul de mult în ultimii 8 ani. Am reușit să elimin perspectivele și oamenii negativi, iar acum mă bucuri de tot ce-mi oferă prezentul.  Am reușit să evoluez destul de mult și am întâlnit oameni frumoși care sunt lângă mine în orice conjunctură.

U.C.F: Cum a fost perceput "Descendența" de public? Care au fost reacțiile? Ai avut persoane care s-au regăsit în personajul principal și ți-au spus asta?

Cristina Zegheru: Personal, fiind prima scriere, am fost mulțumită și surprinsă în același timp. Nu mă asteptam să primesc reacții/comentarii/interacțiuni într-o manieră atât de pozitivă.  Bineînțeles, acum văd multe puncte slabe și nu pot să mă laud  singură. Nu am făcut-o niciodată, de aceea majoritatea celor apropiați nu știu că am publicat.  Am primit feedback pozitiv, păreri sincere, sfaturi și multe îndemnuri să continui. M-am încărcat cu energia transmisă. A fost un sentiment plăcut.

U.C.F: Care a fost cea mai frumoasă reacție pe care ai primit-o și care a fost ce mai dura/ neplăcută opinie?

Cristina Zegheru: Mi s-a spus de către o cititoare că Descendența este una dintre cărțile ei preferate. Cuvintele ei m-au făcut să zâmbesc.  Am primit doar o singură opinie negativă, în care persoana în cauză nu s-a regăsit în poveste. A plecat pe ideea unei alte povești și așteptările nu i-au fost satisfăcute.

U.C.F: Vorbește-ne puțin despre tine... Cum te caracterizezi, cum crezi că te văd prietenii, ce speri de la viitorul tău?

Cristina Zegheru: Mă văd o persoană sinceră, calmă, dornică să ajut. Vreau să fiu un exemplu atât pt copilul meu, cât și pt cei din jur. Mă văd ca fiind un om bun, care dorește să evolueze constant și să dea tot ce are mai bun.  Evit tensiunile, haosul, instabilitatea, agitația, oamenii care nu prezintă încredere, oamenii care tratează cu superioritate sau pun etichete.  Prietenii mă văd o persoană bună, uneori prea empatică, "prezentă" la nevoie.   Mă gândesc des la viitor, fiind o persoană analitică. Nu îmi plac situațiile neprevăzute și îmi calculez cu atenție pașii. Cu toate acestea, am învățat să trăiesc în prezent, să fiu spontană, să mă bucur de orice primesc și să preiau întotdeauna părțile pozitive din orice situație negativă.

Georgiana Pasqual Vâju: Eu vin doar să-ți spun că te ador, albastrică-verzulică. 🤗❤ Apropo, ce culoare are părul tău? 😃

Cristina Zegheru: Si eu te ador, om frumos! 🖤 Teoretic, sunt verde, practic, o combinație între verde și albastru în funcție de cât de des mă vopsesc. :)) Te îmbrățișez! 🖤

U.C.F.: Cristina Zegheru pot să întreb și eu...dacă tot a venit vorba... De ce verde?  Era parcă un cântec...  Fată verde cu parul pădure.. 🙄

Cristina Zegheru: Nu mi-au plăcut niciodată tiparele. Consider că, societatea vrea să ne formeze după un anumit tipar. Am evitat chestia asta. Verde am simțit ca îmi reprezintă stilul și starea de moment. Culoarea părului a devenit reprezentativă personalității mele.

Georgiana Pasqual Vâju: Dacă ar fi să alegi un singur autor clasic român, care ar fi acela și de ce? (la contemporani nu mă bag să-ntreb, că-i belea :)) )

Cristina Zegheru: Mai bine mă rezum la autori contemporani. I-am citit mai mult decât pe cei clasici. 🙈  Am rezonat mult cu cartea Ralucăi, Până la sfârșitul timpului. Am simțit fiecare emoție, am plâns, am zambit, am murit odată cu personajul. Și acum, după atâta timp, încă simt acele sentimente și le trăiesc la fel de intens.  A reușit să ma introducă cu totul "acolo", iar pt asta va rămâne una dintre autoarele mele preferate și un om drag la care țin mult.

Oana Nicoleta Boabeș: Bunaaa!🤗 Eu vin cu o intrebare ceva mai diferită: Ce sfaturi pentru tinerii scriitori ai? Și eu mă număr printre ei și tare îmi place să prind câte ceva de la fiecare autor cu care vorbesc.

Cristina Zegheru: Ca sfat general, încurajez orice om să-și urmeze visurile, fără să privească în exterior. Mereu va exista cineva mai bun, mai "sus", mai bine văzut cu care tânărul autor ar fi comparat. Ei bine, să lăsăm comparațiile și să ne bucurăm de fiecare scriere în parte.  Dacă oamenii ar avea încredere în ei, ar fi de neoprit. Îți dorești să scrii? Scrie. Vrei să fii cea mai bună? Privește-te în oglinda și fii mândră de tine.  Ca sfaturi tehnice, totul se rezumă la exersare și voință.

U.C.F: Cum îți gestionezi timpul între scris, lectură și activitățile cotidiene?

Cristina Zegheru: În ultima perioadă, m-am axat mult pe viața persoană. Mi-am canalizat energia pe activități cotidiene, interacțiunea cu oamenii frumoși, hobby-uri, activități relaxante. Scrisul a rămas o plăcere. Nu voi scrie zilnic pentru a urma un tipar anume, ci doar atunci când voi simți. Dpdv al cititului, încerc să citesc cât de des pot, cărți, articole, orice care să îmi ofere o informație nouă.

U.C.F: Ne povestești o întâmplare amuzantă din copilăria ta? 🙂

Cristina Zegheru: Îmi plăcea să mă joc mult afară, pe înserat, hoții și vardiștii. Am avut două locuri preferate unde mă ascundeam, un copac și sub mașini (înălțimea îmi permitea, precum o face și acum, 1 49:))) M-am urcat într-un tei, ajutată de un băiat de care-mi plăcea la momentul respectiv. Emoția era atât de mare, încât nu am fost atentă la crengile copacului și am alunecat în cel mai neartistic mod. :)) Amuzant e modul în care privesc în trecut, văd imaginea și reacția copilului timid.

U.C.F: Ce gen literar  preferi să citești?

Cristina Zegheru: Fantasy, romance, erotic, YA. Îmi plac toate. În principiu, nu mă ghidez după un  gen anume, dar vreau să simt emoții, să trăiesc odată cu personajele.  Fiind o fire empatică, vreau să mi se transmită sentimente și să mă bucur de experiențele trăite de personaje, să simt și după finalizare lecturii că personajele au rămas în sufletul meu.

U.C.F: Cum ți s-a schimbat viața de când ai devenit scriitor publicat?

Cristina Zegheru: Am căpătat experiență, am întâlnit oameni frumoși cu care am format legături strânse, am trecut peste anumite obstacole ce mi-au consolidat încrederea de sine, am ieșit din zona de confort si mi-am creat amintiri frumoase.

U.C.F: Vorbește-ne puțin despre cărțile tale... Eu nu am citit nimic din ce ai scris, dar sunt curios.

Cristina Zegheru: Descendența înfățișează o adolescentă timidă, speriată, ce descoperă că are puteri. Nu știe cum să gestioneze situațiile, se lasă condusă de emoții, nu poate să-și explice reacțiile, dar decide să acționeze și să descopere adevărul din spatele întâmplărilor.  În Demoni, protagonista este tulburată de propriul trecut și evenimentul ce i-a distrus mare parte din propria personalitate. A rămas prinsă în pânza traumelor și încearcă să evadeze însă, pusă față în față cu trecutul ei, sentimentele o copleșesc până când își ia inima în dinți și decide să-și înfrunte demonii, ajutată de băiatul ce o va sprijini și-i va deschide noi drumuri.  În a2a carte, m-am bazat mult pe latura psiho a personajelor, pe perspectivă, mentalitate, gestionare și evoluție de sine.

U.C.F: Care e romanul copilăriei tale și ce roman din literatura universală l-ai recitit și iti este cel mai drag?

Cristina Zegheru: Nu am citit, în perioada copilăriei, decât cărțile ce se cereau la școală. Nu am îndrăgit ideea de a mi se impune un anumit gen cu care eu oricum nu rezonam. În schimb, după perioada liceului, mi-am găsit genurile care m-au atras și m-am axat pe ele.  Aș reciti cu drag Până la sfârșitul timpului, Twilight, cărțile scrise de Josephine Angelini, Divergent, seria familia Royal.

U.C.F: Obișnuiești să citești scriitori români contemporani? Cine e preferatul tău?

Cristina Zegheru: Citesc scriitorii români. După cum am zis, autorul român preferat este Raluca Alina Iorga.  Printre autorii români care mi-au plăcut se numără: Corina Cîndea, Marina Neagu, Georgiana Vâju, Denisa Raicu, Theo Anghel.

U.C.F: Cât timp ai lucrat la ultimul roman și te rog să ne spui dacă obișnuiești să te documentezi?

Cristina Zegheru: Ultimul roman a fost scris în trei luni. Când am o imagine mă pun și o scriu cu simt de răspundere.  Manuscrisul la care lucrez a fost scris în proporție de 95% în două luni, iar sfârșitul mi-a cerut o pauză de un an.  Per total, depinde mult de stare și de "filmul" pe care-l văd. Acțiunea se derulează automat, eu doar sunt acolo să o transpun în cuvinte.

Szaiak Diana: N-am nici o curiozitate in privința romanului. Am citit doar Demonii trecutului și mi-a plăcut extrem de mult. Nu o dată mă gândesc la el, deși a trecut o grămadă de vreme. Eu judec o carte prin prispa celor trăite in momentul lecturii. Iar volumul Cristinei m-a făcut să simt alături de personaj fiecare emoție-n parte. Că acum zice ea că-i găsește o hibă sau alta, așa o fi, nu pot s-o contrazic. Dar pentru mine a fost perfect! Chiar de dimineață m-am gândit că-l voi oferi ca premiu la provocarea Adinei 😁

Cristina Zegheru: Mulțumesc, om drag, pt fiecare cuvânt. Am zâmbit! 🖤 Îmi ești o persoană tare dragă! Te îmbrățișez. 🖤

U.C.F: Ce te inspira cand scrii?

Cristina Zegheru:Natura, copacii, cerul, liniștea, stelele, luna, conversațiile cu oamenii dragi. 🖤

U.C.F: Ce crezi că ar trebui să conțină o carte bună?

Cristina Zegheru: Sunt subiectivă și mă axez pe ce mă atrage pe mine. După cum am spus, sunt o persoană empatică. Vreau să simt emoții când citesc, să fiu introdusă în poveste, să trăiesc acolo. O carte bună trebuie să fie un portal care mă poate transpune în acea lume.

U.C.F: Sa presupunem că după ce am citit unul din romanele tale îți fac o recenzie negativă. Care e reacția ta?

Cristina Zegheru: Sincer, când am intrat în lumea asta, a autorilor, am primit sfaturi de la persoane nepotrivite. Mi s-a spus să fiu nesimțită, să nu mă las intimidată, să răspund agresiv. Am primit o singură părere negativă și am ascultat sfatul persoanei în cauză.  După divergența cu cititorul, am gândit-o la rece și am ajuns la concluzia că eu nu sunt genul de persoana pe acel tipar, care încearcă să convingă pe altcineva că deține adevărul absolut. Evit pe cât posibil divergențele, pe orice plan, și consider că fiecare are dreptul să fie cum își dorește, fără ca cineva să se opună stilului propriu.  Reacția mea a fost exagerată și a dat dovadă de o atitudine greșită. Am abordat cititorul, mi-am cerut scuze și am admis faptul că niciodată nu voi mai lăsa pe altcineva să îmi influențeze reacțiile. Mi-am asumat vina și am mers mai departe.  Per total, accept criticile, opiniile negative. După cum am spus, și eu văd minusurile. Există și nu mă ascund de ele. În spatele cititorului poate exista un om care să fie pe structura mea. Impedimentul nu mă impiedică să-l cunosc.

U.C.F: Ce alte pasiuni ai?Cine este prima persoană care citește ce scrii? Cine este cel mai împătimit fan pe care îl ai?

Cristina Zegheru: Analizez orice, dar, in acelasi timp, visez cu ochii deschisi, petrec timpul alaturi de cei dragi, prefer sa vad frumosul in orice. Sunt o visătoare.  Imi place sa desenez, sa pictez, sa ma uit la anime (:D).

  De citit, nu-mi citeste nimeni niciun paragraf pana nu termin de scris. De curand am dat un capitol unor persoane apropiate care mi-au oferit sfaturi constructive. 

Nu pot sa zic ca am vreun fan, dar am cativa prieteni care sunt mandri de mine si ma sustin sa continui cu scrisul.

U.C.F: Cum a apărut dragostea pentru literatură?

Cristina Zegheru: A fost un fel de regăsire. Cititul și scrisul au făcut parte din viața mea la momentul în care simțeam că trebuie să mă redescopăr.

U.C.F: Care e decorul și starea ideală pentru a scrie?

Cristina Zegheru: Să stau la baza unui copac, sprijinită de scoarța sa și să privesc cerul cateva momente este unul din lucrurile pe care le fac des, inclusiv atunci când vreau să scriu. Bineînțeles, cafeaua și ciocolata sunt nelipsite de lângă mine.   Starea ideala se rezumă la liniște.

U.C.F: Ai avut momente in care ai vrut să renunți la scris? Ce te-a motivat să mergi mai departe?

In viziunea ta, ce este cuvântul? Dar cartea?

Cristina Zegheru:

Am vrut să renunț la scris în momentul în care am simțit că nu mai am nimic de spus, că trăiesc într-un prezent frumos și că povestea mea nu este "gata" pentru a fi scrisă.  Nu am avut o motivație de a continua, deși cei apropiați îmi spuneau să scriu zilnic, simțeam că am nevoie de timp. 

Pentru mine, cuvântul este un simbol ce ma ajută să-mi creez stâlpi de susținere prin care pășesc spre un tărâm nou, unde simt fiecare emoție si trăiesc din plin fiecare sentiment.  

Cartea îmi este ca un portal prin care mă pierd în imagini și energii.

U.C.F: Cum reacționezi când te enervează cineva în viața reală?

Cristina Zegheru: Am avut momente destul de dificile in care nu știam cum sa imi mai gestionez emotiile. Am trecut de la furie, la manie, la vinovatie, la frustrare si indiferenta. Am reacționat diferit in funcție de persoana. Uneori, ma simteam incoltita si adoptam pozitia celuilalt (ridicam tonul, gesticulam, imi exprimam punctul de vedere intr-un stil impunator, simtind ca doar asa puteam sa fiu luata in serios). Alteori, nu reactionam in niciun fel, consideram ca nu am posibilitatea asta si acceptam sa fiu tratata într-un mod mai puțin placut.  Insa, situațiile din trecut m-au format ca om, ajungand in prezent sa am un autocontrol foarte bun, dar, mai presus de asta, respect pt mine oamenii din jur. Daca eu nu ma consider superioara, nu simt nevoia sa imi impun perspectivele in fata celorlalți, motiv pt care anumite situatii sunt aplanate rapid. Daca eu ma respect pe mine si pe cel din jur, consider ca nu am nimic de castigat dintr-o disputa, motiv pt care nu continui discutia ce ar putea degenera.  Per total, ajung sa fiu greu enervata, iar daca se ajunge in acel punct, întotdeauna vreau sa analizez problema impreuna cu persoana de langa mine. De fel, sunt persoana care isi exprima usor punctul de vedere, sentimentele, cat si opiniile (intr-o maniera in care nu rănesc si nu caut vinovați). Nu las situațiile "suspendate in aer" si nu ma astept ca sa se rezolve de la sine.  Daca apar divergente cu persoane straine, le respect punctul de vedere si continui sa-mi vad de ale mele, fara sa ma implic afectiv in dispute.

U.C F: Când ar trebui sa ne așteptăm la apariția următorului roman?

Cristina Zegheru: Sincer, nu am o dată fixă. Povestea se desfășoară în ritmul său. Deși este scrisă în proporție de 95%, nu pot grăbi sfârșitul. Cel mai probabil anul viitor.

U.C.F: Cum consideri că trebuie făcută o promovare? Crezi că ești cunoscută cititorilor?

Cristina Zegheru: Promovarea ține de modul în care autorul se prezintă în fața cititorilor, cât și de modul în care "își vinde" produsul. Personal, nu mă tentează ideea de reclamă agresiva. Dacă cineva va fi interesat de cărțile mele, va fi inițiativa sa, fără a insista eu pe acest aspect. Promovarea are legătură cu publicul la care ajung cărțile (librării, târguri), de feedback-ul primit, cât și de curiozitatea cititorului.  Sunt cunoscută de anumiți cititori care m-au descoperit prin intermediul cărților scrise și necunoscută pt ceilalți. Nu pot să mă încadrez intr-o anumită tabără.

U.C.F: Ai prieteni in lumea scriitorilor? 🙂 Ne poți da nume...

Cristina Zegheru: Am oameni pe care îi îndrăgesc, dar sunt la distanță, din păcate.  Raluca Alina Iorga, Raluca Iacob, Denisa Raicu, Georgiana Vaju sunt câțiva dintre cei pe care aștept să-i revăd cu drag.mea

U.C.F: Ce le transmiți cititorilor tai?

Cristina Zegheru: Le mulțumesc pentru faptul ca au fost curiosi sa-mi descopere cartile. Si pe viitor sper sa-i surprind placut cu viitoarele manuscrise.  Astept sa-i cunosc si in postura de oameni, nu doar ca cititori.  Sustin tinerii autori sa aiba incredere in ei, sa nu se compare sau sa se considere inferiori celorlalti. Sa scrie atunci cand simt, sa nu cedeze presiunilor si sa nu se lase intimidati. Sa dea ce au mai bun, sa aibe asteptări realiste si sa-si lase loc de buna ziua.

U.C.F: Cristina eu îți mulțumesc pentru amabilitate și pentru răspunsurile minunate pe care ni le-ai oferit. Sper să citesc macar una din cărțile tale curând.  Mult succes în ceea ce faci!

Cristina Zegheru: Mulțumesc pentru ocazie! Îți aștept cu nerăbdare părerea.  O zi plină de zâmbete!