Chiar nu vreau sa o laud pe autoare, însă după ce am trecut de primele o sută de pagini, cu greu am lăsat romanul din mână. Efectiv l-am devorat și chiar dacă îmi doream sa aflu deznodământul, nu voiam sa ajung la final... Mă uitam câte pagini mai am de parcurs în jurul orei patru dimineața și mă gândeam că nu am de gând să dorm până nu aflu cum e descoperit criminalul. Clar o admir pe Monica Ramirez și o felicit pentru felul în care ne încântă cu romanele sale.
Atât de bine au fost conturate scenele și personajele, încât am avut impresia că am în fața ochilor un film de acțiune foarte bine pus în scenă. Aproape că auzeam vocea agentei speciale FBI Emma Moss in timp ce ancheta cazul unui criminal în serie care ucidea femei într-un mod șocant. Cu siguranță, l-am văzut și pe Slack Galloway, mai mereu bolnav, însă deosebit de inteligent, cum supraveghează și îndrumă o anchetă anevoioasă ce a zguduit liniștitul oraș Forest Grove.
Mi-a plăcut felul în care autoarea pătrunde în mintea criminalului, iar gândurile, sentimentele și felul în care își găsește echilibrul psihic prin crimă mi s-a părut extraordinar de interesant. Am fost oripilat de fanteziile sexuale absolut morbide și de modul în care își urmărea victimele și le ucidea. De remarcat este o scenă în care m-am oprit din citit și m-am strâmbat dezgustat. Nu mi-a venit să cred că imaginația poate merge atât de departe, însă trăim într-o lume în care este posibil orice. Nu vă povestesc eu despre ce e vorba, vă las să descoperiți singuri. Fantastic!
Romanul se citește relativ ușor, iar odată ce te prinde cursul evenimentelor te ține cu inima la gură și pățești ca mine. Citești până apar zorii...
Viața protagoniștilor este pusă în primejdie, iar indiciile oferite sunt plasate cu mult profesionalism astfel încât să nu fii tu cel care intuiește cursul evenimentelor și ești nevoit să aștepți cu nerăbdare să îți fie dezvăluite. Printre aceste ingrediente întâlnim și puțină iubire care ornează frumos acest roman, iar acum sunt foarte curios ce se va alege de relația aparent fara viitor a Emmei...
Au fost mici greșeli de editare, însă nu asta căutam, iar coperta și conținutul plin de suspans transformă romanul " Protocol 9" într-o bijuterie de care sunt mândru că se află în biblioteca mea.
Recomand cu căldură această carte și o consider atât de bună, încât aș pune-o pe lista unui cititor începător pentru a-i deschide pofta de lectură. Un stil impresionant care o face pe Monica Ramirez sa fie în topul scriitor contemporani iar numele ei este suficient pentru a te asigura de o lectură de calitate.
Și acum vă las un fragment din viața criminalului...
"Lama cuțitului trecut peste pielea catifelată a gâtului. Linia roșie rămasă în urmă. Marginile pielii părând să ezite o clipă înainte să se desprindă. Carnea desfăcându-se ca un strat secționat de hârtie cerată. Șuvoaie de sânge peste tot. Roșu închis. Seva vieții curgându-se din ea cu fiecare bătaie a inimii. Atât de fragilă...pielea rece în doar câteva secunde. Pieptul tremurând cu ultimele tentative de respirații șuierate. Mai puțin de un minut de la incizie la inconștiență. Moartea intervine rapid. Nu suferă prea mult, abia dacă are timp să înțeleagă ce se întâmplă. Poate cel mult patruzeci și cinci de secunde și e recunoscător pentru asta. Suferința n-a fost niciodată scopul principal. Mai ales cu ea. Controlul e important.(...) "
Comentarii
Trimiteți un comentariu