Treceți la conținutul principal

La "povești" cu Adrian-Petru Stepan


Dacă nu ați auzit de scriitorul Adrian-Petru Stepan, acum veți avea ocazia să îl cunoașteți, deși cel mai bine vorbesc despre el cărțile pe care le-a scris și în care și-a ascuns gândurile.

Adrian-Petru Stepan  (n. Timișoara 30 Mai 1978) a studiat  Dreptul şi civilizaţia Europei Centrale, însă este pasionat de istoria Europei meridionale şi a Orientul Mijlociu. Printre litigii ori articole de drept societar şi fiscal, își găsește timp să scrie și cărți de ficțiune. Este autorul  romanelor: "Fiecare zi e uimitoare", "Crepuscul", " Legendele șefului de gară",  "Heruvim" și " Ziua în care Dumnezeu a fost în oraș". (edituraunivers.ro)

Săptămâna trecută, l-am avut invitat la o întâlnire cu cititorii din cadrul grupului de Facebook “ Cartea – portal pentru suflet” pe Adrian-Petru Stepan și trebuie să recunosc că modestia și felul în care a răspuns întrebărilor chiar m-au făcut să fiu curios asupra operei sale și m-au determinat să pun în coșul de cumpărături doua din romanele sale.

Mai jos vă prezint dialogul pe care l-am avut: 
 
Arcidalia Ghenof:  Adrian e un autor pe care l-am citit cu placere de la prima carte. L-am cunoscut si personal, e un om bun, cald si cu multe lucruri de spus. Pe literatura pe tocuri puteti citi recenzii ale cartilor publicate de Adrian-Petru Stepan, interviuri si lansari de carte. Mult succes si astept noul roman! 
Adrian-Petru Stepan: Mulțumesc, Arci! nu stiu ce m-aș face fara tine :-) 

Ursulescu Florin-Ciprian: Mă bucur că ai acceptat invitația mea și îți mulțumesc. Am văzut că o parte din cărțile tale le-ai pus la dispoziția cititorilor pe blogul tau Adrian-Petru Stepan, eu consider că e o formă foarte buna de promovare... 
Adrian-Petru Stepan: Da, acolo puteți găsi "Crepuscul" si "Heruvim". "Fiecare zi e uimitoare", e gratuită în format ebook pe streamland.ro. 

Ana Creţu: Către "Heruvim" ma îndrept și eu... M-a atras titlul, coperta și descrierea. Nu mi-a trecut prin cap sa o caut pe blog. Chiar ma miram de ce nu o găsesc decât pe un singur site. 
Adrian-Petru Stepan: E mai veche. si nu am promovat-o prea serios…
Arcidalia Ghenof: Ana Crețu, este una dintre cele mai bune carti: mistere, urmariri si multa istorie. 

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce te-a determinat să devii scriitor? 
Adrian-Petru Stepan: Grea întrebare… daca mă întorc în timp, cred că mă apucasem să “măzgălesc” caiete cu povestiri de prin clasa a VI-a. Mă pricepeam la “cuvinte”, făceam compuneri bune încă din clasele mai mici şi, când era ceva de povestit, mă punea mereu “tovarăşa” – clasa a V-a m-a prins pionier – pe mine. Poate dacă mă pricepeam la fel de bine la cifre, mă apucam de scris programe informatice. 

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce ne poți spune despre tine în afară de profesie şi pasiunea pentru scris? Cum te-ai descrie în câteva cuvinte? Care sunt defectele tale?
Adrian-Petru Stepan: Cel mai greu e să vorbesc despre mine. Dacă încerc să mă laud, mi-e jenă, să fiu prea critic, s-ar zice că mimez modestia. Dacă sunt obiectiv, devin plictisitor. Aş zice că nu pot sta liniştit prea mult, trebuie să vorbesc, umblu, să îmi pun mintea la treabă mereu. Defecte? Prea multe să le enumăr aici.

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce cărți citești în afară de cele de specialitate?
Adrian-Petru Stepan: Prefer analizele geopolitice, cărţile care tratează subiecte istorice… Orientul Mijlociu mă preocupă în mod deosebit. Bineînţeles, şi beletristică. Nu pot lăsa din mână o carte de Modiano sau Musso.

Ursulescu Florin-Ciprian: Care este autorul român contemporan preferat și pe care l-ai recomanda oricând?
Adrian-Petru Stepan: Nu ar fi doar unul singur. Pe lângă cei consacraţi, aş paria pe Marius Neguţ. Mai sunt timişorenii Daniel Luca şi Daniel Timariu. La partea de geopolitică l-aş mentiona pe Ovidiu Raeţchi. Sunt mulţi care scriu bine, dacă mă pun să nominalizez nu mai termin, la fel ca mai sus, la intrebarea cu defectele. Nu exagerez deloc, se scrie destul de mult şi bine pe la noi, aş zice că, din perspectiva asta, nu stăm deloc rău în comparaţie cu alte state europene. Problema e promovarea şi piaţa de carte. 

Ursulescu Florin-Ciprian: Care e sursa de inspirație în romanele tale? 
Adrian-Petru Stepan: Dincolo de imaginaţie trebuie să existe şi o sursă de inspiraţie, aşa e. Geopolitica se împleteşte foarte bine cu multe dintre subiectele cărţilor mele. La fel, întâmplările istorice vin să complinească “scenariul” cărţii. De multe ori preiau personaje reale, cunoscute, pe care le transform în personaje de roman. Să nu mai ştie cititorul ce e real şi ce anume e ficţiune din carte.  

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce te inspiră atunci când scrii? Unde și în ce moment al zilei ești mai "creativ"? 
Adrian-Petru Stepan: Câteodată mă inspiră unele evenimente. Alteori imagini. Când mă plimb prin oraşe vechi, cu istorie, încep să îmi imaginez diverse întâmplări. Pe urmă, cartierele istorice ale Timişoarei, casele acelea un pic dărăpănate, cu o floare colorată in vreo fereastră, o pisică strecurându-se pe sub o poartă de lemn scorojit… cred că locurile sunt cele care mă inspiră cel mai mult, locurile cu istorie, ele au poveşti care se cer transformate în romane.

Ursulescu Florin-Ciprian: Încă nu am citit nimic scris de tine, însă pe viitor o voi face. Ce roman îmi recomanzi și crezi că m-ar "cuceri"? 
Adrian-Petru Stepan: Dacă preferi thrillerele “ínteligente” (scuză-mi modestia), atunci ţi-aş recomanda Heruvim. Dacă vrei o carte metaforică, pozitivă, care să te emotioneze, citeşte Ziua în care Dumnezeu a fost prin oraş. Dacă preferi o carte care să te facă să visezi la comori, întâmplări extraordinare şi femei frumoase, atunci recomand Legendele şefului de gară.

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce îți oferă cariera de scriitor? Au fost momente în care ai fost recunoscut pe stradă?
Adrian-Petru Stepan: Sincer, în afară de aventurile mentale pe care le trăieşti scriind, ori când vezi că o persoană care ţi-a cumpărat o carte anterioară o cumpără şi pe a doua, destul de puţin. Povestea Mircea Cărtărescu că, într-un avion fiind, doamna de lângă el, inainte de decolare, şi-a sunat soţul şi îi spunea “Dragă, nu ştii cu cine sunt în avion!” doar că respectiva nu se gândea la scriitorul de lângă ea, ci la o pseudo-vedetă de emisiuni tv. Aşa că… recunoaşterea pe stradă e cam rară. Adevărat că am avut surpriza să îmi mai spună câte cineva: “Te-am văzut la tv.”, dar foarte rar.

Ursulescu Florin-Ciprian: Ce îți place să faci în timpul liber? 
Adrian-Petru Stepan: E atât de puţin timpul liber încât îmi rămâne, bine drămuit, să călătoresc şi să scriu. Când e cald, călătoresc, când e rece şi urît, scriu.

Ursulescu Florin-Ciprian: Romanele și personajele tale sunt inspirate din realitate?
Adrian-Petru Stepan: Unele da, altele nu. Cred că e bine să ai personaje inspirate din realitate sau chiar personaje istorice reale fiindcă aşa dai mai multă crediibilitate romanului. Adică nu e doar o poveste faină, ci una care se poate sau s-ar fi putut petrece aievea. Deci, 1/2 realitate (filtrată de imaginaţie), 1/2 ficţiune pură. 

Ursulescu Florin-Ciprian: Din toate cărțile citite până acum, care ar fi primele trei în topul preferințelor tale? 
Adrian-Petru Stepan: Tare greu de făcut un asemenea top… Aş spune Strada dughenelor întunecoase, Dune a lui Frank Herbert şi, fiindcă sunt puţin nostalgic azi, Castelul fetei în alb. Da, unul din volumele Cireşarii, citită pe la paisprezece ani mă încântase foarte mult. Dar, dacă ţi-aş răspunde mâine la întrebare, probabil că aş numi alte trei cărţi.

Raluca Pavel: Cât de dificilă este alegerea titlurilor pentru volume? In functie de ce criterii le alegeti? 
Adrian-Petru Stepan:   Asta e partea cea mai dificilă a unei cărţi. Titlul trebuie să deconspire puţin din conţinutul cărţii, trebuie să atragă. Titlul e o metaforă a dorinţei fiecărui autor de a-şi face cartea cât mai dorită. Să găsesc un titlu îmi ia timp cât pentru a scrie un întreg capitol. Sincer, singura parte a unui roman pe care i-aş da-o altcuiva să o scrie e titlul.

Ana Creţu: Cum va faceți cunoscut cititorilor? Sunteți promovat în mediul online sau în cel off-line?
Recunosc ca nu am auzit niciodată nimic despre cărțile dvs.
Am cautat acum pe net și am găsit trei. La următoarea comanda voi cumpăra una care ma tentează.
Succes! 
Adrian-Petru Stepan:  Mai greu decât să termini o carte e faza promovării. Încerc să ating si online-ul, dar sa nu ma opresc la el. Sursele de informare sunt extrem de variate azi si mare parte din cititori se informeaza de pe internet. Altădată să participi la o emisiune tv era nemaipomenit, azi de mai mare ajutor pentru o carte sunt câteva cuvinte pătrunzătoare scrise pe un blog. Ma bucura ca ati gasit opinii convingătoare în online.

Vero Budea; Mă bucur să văd autori români contemporani, care scriu literatura de calitate, recomandați pe grupuri. Cărțile lui Adrian merita o atenție deosebită! 
Adrian-Petru Stepan: Mulțumesc! pot spune acelasi lucru despre poeziile tale! 

Îi mulțumesc încă odată domnului Adrian Petru-Stepan pentru promptitudinea cu care a acceptat invitația mea, și pentru disponibilitatea de a răspunde întrebărilor noastre. 
Ceea ce încercam să facem pe acest grup de Facebook, este de a  aduce în fața tuturor, scriitori de valoare a căror operă a fost recunoscută și recomandată. Totodată încercam să aducem în lumină aspecte mai puțin cunoscute din viața lor.
Vă așteptăm săptămâna viitoare! 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Monica Ramirez, o scriitoare uimitoare de spionaj și thriller!

Monica Ramirez este una din cele mai apreciate scriitoare de literatură de spionaj și thriller din țară. Fără ezitare, Monica și-a arătat disponibilitatea de a accepta un dialog deschis cu noi și a răspuns întrebărilor indiferent de natura lor. Monica Ramirez (n. 6 iulie 1970) a locuit în SUA, unde a publicat nouă romane. Bucureşteancă, absolventă a Belford University din California, cu o diplomă de Creative Writing, membră a EWA – Espionage Writers of America, și a Romanian Crime Writers Club, a debutat în România cu Asasin La Feminin, primul volum tradus în limba română din seria de spionaj/romance Alina Marinescu, apărut la editura Blue Ink Waters Press din America în ordinea care urmează: The Unwilling Assassin, Whispered Identities, Balance of Power, Beyond Smoke and Shadows, Abyss, Requiem for an Assasin. Editura Boson Books i-a publicat cele două romane istorice de dragoste, Intimate Strangers Affair și Kit Black, precum și thriller-ul Blackout. Au mai apărut în Rom...

Cipi acest pitic uriaș de Fodor Sandor

Cipi acest pitic uriaș de Fodor Sandor Va aduc în aceasta zi in față o povestire frumoasă care m-a fermecat și pe care o recomand tuturor cu plăcere. Am citit-o când eram copil si m-a cucerit atunci irevocabil, iar acum când am recitit-o am realizat că se adresează nu numai copiilor, ci și adulților. Cipi este un pitic drăgălaș care locuiește în pădure și după ce își face in fiecare dimineață exercițiile de înviorare și menținere, are de făcut foarte multe lucruri pe care ni meni nu i le cere, dar le face pentru că așa vrea. Șterge de pe frunze și petale polenul adus de vânt, supraveghează parfumul florilor, gâdilă ciocul păsării cântătoare, trezește albinele, verifică familia de arici sa fie bine învelită în timp ce dorm după tura de noapte și mai face multe alte lucruri deosebit de importante care îl țin ocupat întreaga zi... Povestirea este împărțită în cinci părți foarte frumoase, care ne prezintă câteva din aventurile micuțului nostru prieten. In prima parte,...

Lanțul adicției de Daniela Bortea

  Pagini: 326 Editura: Creator Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc acest roman care nu are pretenții de la autoare de a fi deosebit, și totuși... Veți avea o surpriză! Veți medita mult pe marginea lui, pentru că toți avem câteva zale dintr-un lanț al adicției. Suntem dependenți de iubire, iar asta implică suferință mai ales când cei dragi au o problemă. Nu de... matematică!🤣 De ce adicție?!  Nu vreau sa vorbesc doar despre dependența de droguri sau alcool care  macină viața celor care sunt prinși în aceste mreje autodistuctive, ci și despre cei care sunt legați sufletește de aceștia. Familia, prietenii, iubiții victimelor, sunt la rândul lor înlănțuiți într-o suferință continuă și implicit devin victime care se automutilează de vinovăția închipuită a celor aflați în această situație. Acest roman dezbate această temă dureroasă și provoacă un disconfort necesar pentru a înțelege realitatea.  Oricând se poate întâmpla ca cineva drag sa cadă într-o astfel de patimă...