Editura Polirom
Pagini: 271
Se spune că ochii sunt oglinda sufletului, însă dacă imaginea ce se reflectă în aceasta fereastră spre lume este de un alb absolut, terifiant si gol, atunci ce se întâmplă cu sufletul? Va rămâne captiv și va fi dominat de instinctul trupului?...
Ne considerăm superiori altor specii pentru că avem gândirea și capacitatea fizică de a supraviețui, însă ce se întâmplă când cel mai important simț dispare? Omul se mai poate adapta? Rămâne fidel decenței sau își schimbă percepția despre viață?
"Eseu despre orbire" este o metaforă pe care autorul o expune într-un roman dificil de abordat. Această incapacitate vizuală reprezintă examenul pe care umanitatea îl dă în fața moralității, susținută de educație și iubire sub auspiciile unui handicap. Ce credeți că se întâmplă? Omul obține notă de trecere?
Romanul nu are un loc exact unde se petrece acțiunea, iar personajele sale, deși foarte bine conturate, nu au nume, ci poartă denumirea profesiei practicate sau a unui element din aspectul fizic ce îi reprezintă. Cât despre dialog...acesta lipsește cu desăvârșire, ceea ce face sa fie destul de ciudat acest stil de a scrie.
Acțiunea romanului incepe prin orbirea subită a unui șofer aflat în trafic care este condus acasă de un hoț de mașini. Fiecare om ce intra in contact cu pacientul zero, orbește și infectează la rândul lui alți oameni, astfel că avem o adevărată epidemie de orbire. Doctorul oftalmolog care îl examinează pe primul pacient este atins și el de această boală neobișnuită care se manifestă atât de dur și subit astfel că realizează pericolul unei astfel de pandemii, așa ca anunță guvernul pentru a limita pericolul de extindere. Decizia lor este ca cei infectați sa fie închiși într-un fost spital de nebuni, fără personal auxiliar, însă păziți cu strășnicie de o armată care a primit ordin de a ucide orice încercare de evadare.
Soția doctorului rămâne singura oază de speranță într-o lume lipsită de vedere. Îl însoțește pe doctor în izolare și e martora degradării și umilinței oamenilor ajunși acolo.
Faptul că au devenit niște anonimi prin lipsa vederii, transformă oamenii și îi fac să lase deoparte valorile in care credeau. Caracterul fiecăruia iese in evidență în aceste împrejurări, astfel că asistăm la niste atrocități greu de imaginat. Simțurile depășesc rațiunea, oamenii devin animale, murdăria și degradarea transformă acest loc de izolare într-un infern.
Oare lipsurile unei vieți decente, transformă omul într-un animal decis să supravituiască? Se pare că orbirea poate închide sufletul omului într-o grotă a involuției. Rar. Foarte rar, întâlnim oameni care își păstrează puritatea sufletului și realizează că pentru a primi din partea vieții îndurare, au nevoie de a dărui și a demonstra că umanitatea nu constă în aspectul fizic. Foarte mult m-a impresionat relația dintre bătrânul cu legătura neagră și fata cu ochelari negri care înnoadă o relație aparent imposibilă, însă dătătoare de speranță...
Acest roman este genial pentru că mereu va fi actual. Omenirea va avea același paletă de caractere și superficialitate, însă mereu va supraviețui indiferent de sacrificiile necesare. Important e sa nu ne uităm esența și să oferim universului ceea ce dorim sa primim. Poate că avem nevoie de un câine al lacrimilor care să ne consoleze și să ne amintească puritatea sentimentelor.
Jose Saramago are un stil neobișnuit, nu numai prin structura romanului, ci și prin sinceritatea dură cu care își lovește cititorii. Dacă nu ați citit acest roman, vă conjur să o faceți. Doar așa veți înțelege mai bine cine sunteți și ce ar putea deveni societatea când apare o problemă acută. Dovadă pandemia pe care o trăim în zilele noastre...
Recomand acest roman, însă vă atenționez că scrisul este destul de mic... Totuși, merită efortul!
Casa mea a fost plină de nesfârșite probleme și mizerie care au dus la divorțul pe care nu mi l-am dorit niciodată cu soțul meu. Totul s-a prăbușit și ne-am dus pe drumuri separate. Am încercat să merg mai departe, dar mi-a fost atât de greu pentru că încă îmi iubeam soțul și fiica mea a plâns mereu dorindu-și tatăl înapoi. Nu am avut de ales decât să caut ajutor, ceea ce m-a determinat să îl contactez pe DR DAWN după ce am văzut atât de multe remarci bune despre munca lui. M-a asigurat că mă împac pe mine și pe soțul meu cu vraja lui de reconciliere pe care a făcut-o. Sunt bucuros să vă spun tuturor că am obținut rezultatul dorit după 2 zile și dragostea și fericirea au fost restabilite și ne-am revenit împreună și cred că va fi pentru totdeauna pentru noi și toate mulțumim lui DR DAWN pentru că a făcut atât de mult pentru a-mi salva familia. . Nu este niciodată prea ocupat să ajute pe cineva. Așa că contactează-l acum dacă și tu ai nevoie de ajutor. e-mail-i acum prin: ( dawnacuna314@gmail.com ) Whatsapp: +3550685677099 / +2349046229159 Acest comentariu de apreciere vine de la Julia Lorenzo.
RăspundețiȘtergere