Pagini: 211
Eram la muncă și într-o pauză scot această carte și încep să o citesc.
O colegă curioasă, văzându-mă, întreabă ce mai citesc zilele astea, iar eu fără alte cuvinte întorc cartea pentru ca ea sa poată desluși titlul de pe copertă. A început să râdă.
— "Terapia pumnului în moacă" ? Ce terapie e asta?
— O terapie care îți oferă un alt punct de vedere, i-am răspuns eu...
Prin durerea provocată, începi să te simți vulnerabil, imperfect, iar asta te poate face să îți dorești tot mai mult și mai mult... Vrei să rupi tiparele de care ești sătul și să vezi lumea din alta perspectivă. Durerea provocată îți lărgește orizontul și îti stârnește curiozitatea. E ca o lovitură a sorții sau cum se spune: până nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos. Ai nevoie de durere pentru o nouă perspectivă.
Nu știu ce a înțeles colega mea, însă eu am avut o revelație citind acest roman. Am realizat că mai sunt și alți oameni care își fac singuri, fără o recomandare specială, o radiografie a sinelui.
Te întrebi cum ar fi dacă ai fi procedat altfel într-o situație sau detașându-te de sine, te ridici deasupra și încerci să vezi gradul de ridiculizate în care te scalzi? Ei bine cu această lectură poți înțelege mult mai multe detalii pe care le-ai ignorat.
Acest roman este o căutare a sinelui problematic surprins într-o societate parțial vorbitoare de limba română din spațiul Moldovei în care se amestecă culturile și dau populației o nouă și unică identitate.
Autorul se autoanalizează atent, își pune probleme, se confruntă cu sinele și explodează în acțiuni concrete aparent absurde, dar care îi oferă revelații ale sufletului. Ceea ce descoperă într-un final îl uimește și îl face să înțeleagă că omul care a plecat de dimineață din apartament este schimbat, iar cel care s-a întors are o cu totul și cu totul altă personalitate.
Evident că schimbarea nu se realizează într-o singură zi, însă în aceste ore pe care ni le prezintă în acest roman, autorul înțelege ce a devenit...
Vă previn că acest roman nu abundă în acțiune. De fapt este prezentată o zi din viața autorului, însă nu o zi obișnuită, ci una ieșită puțin din tipare. Această carte este un roller-coaster al gândurilor care te poartă prin vaduri amețitoare ale unor situații și relații aparent obișnuite, însă prin prisma omului Cătălin Ungureanu devin neobișnuite și puțin bizare.
Stilul de scriere al autorului este cursiv și elegant cu un talent uriaș care poate provoacă cu ușurință invidie, așa că vă recomand să îi citiți povestea.
Ce spune autorul despre el?
"Ca individ izolat, sunt Cătălin, sunt rezonabil de leal şi punctual, sunt cu mult mai mult sincer decât nesincer şi încă mai lucrez la asta, sunt sportiv, sunt cititor, sunt întrucâtva scriitor, sunt un amant peste medie (verdict extras din feedback-ul verbal
şi nonverbal al partenerelor mele), sunt simpatic, sunt atins de mania persecuției, sunt încordat și semipanicat în apă, sunt sensibil la eșec, sunt un decent de bun vorbitor, sunt telegenic, sunt slab în fața tentației sexuale, sunt miop, sunt cu un disc al coloanei
mai subțire decât ar fi cazul, ceea ce îmi dă dureri de spate, sunt cu mult mai puțin refractar la schimbare decât odinioară, însă
cu multe îmbunătățiri de făcut încă, sunt capabil să-mi fac de mâncare şi să nu mor de foame, sunt nerăbdător, sunt relativ
leneş, sunt credul, sunt puternic înclinat spre aroganţă."
Dacă doriți un roman cu iz de filozofie, psihologie și autoanaliză, aceasta este lectura potrivită!
Comentarii
Trimiteți un comentariu