Pagini: 190
Este imposibil să nu ai în suflet șerpi veninoși care să se trezească la viață când te aștepți mai puțin și să te muște adânc... Spun că este imposibil pentru că nici eu nu credeam că îi am, însă Ciprian Albu a făcut o vrăjitorie și am simțit fiori de gheață prin tot trupul, iar ființa mi s-a estompat într-un ritm evanescent, pagină cu pagină, capitol cu capitol. Am simțit fiecare cuvânt și am văzut ansamblul picturii de dincolo de aparențe. Ciprian Albu a reușit un fapt unic în literatură, a realizat un tablou desăvârșit al iubirii, capabil să îți arunce o nouă perspectivă asupra acestui sentiment.
Toți am iubit și probabil o vom mai face pentru că suntem ființe care trăim pentru fericire, senzualitate și speranțe, iar asta înseamnă că ne căutăm fericirea. Victor Hugo spunea că "cea mai mare bucurie a vieții este să fii convins că ești iubit" , atunci, cum sa nu îți faci din asta un ideal? Cum sa nu cauți tot ce este frumos, unic și perfect pentru a-l oferi iubirii?
Sergiu se trezește într-o zi că nu mai este întreg, iar asta îl doare. Adina, frumoasa lui nebună, superbă, cu ochi albaștri și trup perfect, nu mai este în viața lui, a plecat și a luat cu ea o parte imensă din el.
Lacrimi, muzică pe placi de vinilin, amintiri care devin umbre și se mișcă de colo-colo și care îi spun că ele sunt unice și "Nu se suportă între ele" pentru că au dreptul de a fi în lumină... Cu asta se confruntă Sergiu, însă pentru a-l înțelege mai bine, îi aflăm povestea care poate fi a mea, a ta sau a oricui...
Sergiu a cunoscut-o pe Adina întâmplător, însă nu doar frumusețea ei l-a atras, ci vulnerabilitatea ei. A simțit că trebuie să o protejeze cu iubirea lui, să îi ofere fericirea după care tânjea și liniștea sufletească de care avea nevoie. Adina, în copilărie fusese oarecum abuzată de tată, și de aici dezechilibrul ei.
Lucurile aparent erau frumoase între ei, își făceau planuri de viitor, se iubeau mai mult decât oricând, însă destinul le pregătise alte drumuri... Totul s-a spart prin egoismul Adinei care descoperise în literatura de dezvoltare personală, o evadare din brațele fericirii. Eul interior, a alungat iubirea. Nu mai avea loc în suflet, iar "morții cu morții și viii cu viii" era tot ce gândea.
Destinul celor doi este ciudat și cu toate că iubirea lor a fost autentică și i-a urmărit mereu, cei doi trec prin viață mai departe și se confruntă cu monștrii nemiloși care le pune în pericol viața.
Umbrele îl atrag pe Sergiu în propriul tablou și îl macină cu amintirile, iar Adina se confruntă cu un "monstru diform, sprijinit pe copitele din spate, cu blana scurtă, jerpelită." "Avea câțiva țepi în barbă și din când în când scotea limba vineție, dezvelindu-și dantura știrbă și cariată, prin care se plimbau nestingheriți viermi grași, cum sunt cei care-și fac veacul prin morminte, hrănindu-se cu cadavre."
Nu m-am așteptat nicio clipă ca deznodământul sa fie cel pe care ni l-a oferit autorul, însă m-a satisfăcut și pot afirma despre acest roman că este unul dintre cele mai bune cărți citite în ultima perioadă.
Felicitări autorului și mulțumim pentru că a oferit lumii acest minunat tablou literar al iubirii!
Comentarii
Trimiteți un comentariu