Pagini: 410
Am citit această carte cu mult interes și, cu toate că nu este o lectură din genul de cărți pe care le citesc de obicei, am găsit un mic diamant neșlefuit și încăpățânat, care refuză sa-și schimbe statutul prin faptul că în pielea lui se simte perfect așa cum e, iar faptul că lumea, viața și universul este privită prin prisma adevărului propriu însoțit de ceva umor care se regăsește în această carte, dă lecturii un parfum autentic.
"Da. Haterul este frustrat (de propriile nenumărate eșecuri), extrem de furios (pentru că nu mai are timp să le repare sau schimbe prea multe), la fel de egoist și bătut în cap ca și restul, dar neviolent și niciodată implicat în ceva ce îl duce într-un grup de oameni. Haterul este. Atât. Toți au frustrări, doar că haterul nu-și reprimă decât partea furiei cu efecte violente."
Autorul demonstrează asta pe tot parcursul cărții vorbind despre toate și tot ce ți-ai putea închipui pe lume. Caută avid informații pe Wikipedia, le analizează, le răstălmăcește și ne spune franc părerea lui în fața, așa ca o bombă ce explodează în mintea noastră. (Coperta cărții se pare că a fost foarte bine aleasă!)
M-am amuzat puțin când am aflat câteva lucruri despre lene... M-am regăsit puțin în chestia asta:
"Știam eu că nu sunt un leneș... Îmi place ca totul sa fie limpede și clar!
Lenea de a face fizic ceva nu înseamnă neapărat să te duci să te culci. Poți să îți aloci puțin timp să te liniștești sau să îți mai clarifici chestii prin cap. Nu poți spera la mai mult pentru că imediat îți apare perechea, care te urăște când te vede că stai și savurezi momentul, și îți dă imediat ceva de făcut." O, da... Cât îmi place sa stau cu ochii deschiși și să merg cu ochii minții pe tărâmuri neumblate... Faptul că stau așa degeaba, nu mă face leneș! Cine citește asta și mă cunoaște, rog să ia aminte!🤣 Să nu vă aud!
"Scopul haterului în lume este să scoată la iveală cea mai bună parte din cei din jur, doar metoda este mai cazonă, cravașându-i cu critici până când orgoliul lor intră în acțiune și se pun pe treabă." No... Până acum uram haterii pentru că nu le vedeam sensul, însă prin acest roman parcă am întrezărit ceva... Oare, dacă lumea ar fi plină de optimism și zâmbet, ea chiar ar fi mai bună? Oare în umbra lumii, urâțenia, ura, crima sau războiul nu ar răzbi prin noi si ne-ar măcina, fără putin hate? Ce ne-am alege fără un hater care "luptă cu ipocrizia"?
Să fim hateri, zic, și să privim lumea din altă perspectivă, macar așa... puțin, cât îl citim cu plăcere pe Alex Ionescu.
Recomand aceasta carte... Manifest!
Comentarii
Trimiteți un comentariu