Trăim vremuri apăsătoare, sufocați de obligații, nevoi și probleme cotidiene. Suntem obosiți de minciuni, absurdități și goana fără sens a realității. Tocmai de aceea, uneori simțim nevoia să evadăm. Iar poveștile pot fi cea mai simplă și eficientă cale de scăpare — un pas în lateral, către o lume paralelă. Una mai misterioasă, mai tulburătoare… și, sincer, mai vie.
Bogdan Piticariu este genul de autor care te smulge din cotidian cu o naturalețe surprinzătoare. Te duce într-un univers întunecat, dar fascinant, populat cu ființe și fapte care par desprinse din coșmaruri colective și legende uitate. Fiecare poveste din volumul Romanian Gothic e o călătorie prin colțurile întunecate ale imaginarului românesc, filtrată printr-o sensibilitate contemporană, dar ancorată în rădăcini culturale adânci.
Piticariu împletește cu măiestrie mituri folclorice, legende urbane și umor negru într-un stil care amintește de realismul magic, dar cu o notă bine conturată de gotic postcomunist. Povestirile sunt inspirate din folclorul românesc și din legende urbane care au circulat intens în perioada comunistă și în anii de după Revoluție.
Una dintre cele mai reprezentative este La gagica zburătoare, inspirată din povestea studentei moarte în condiții misterioase la Hotel Cișmigiu, combinată cu mitul urban al „gagicii zburătoare”, celebru în Bucureștiul anilor ’90. Piticariu păstrează doar esența acestor legende și le transformă într-o poveste savuroasă, absurdă și profund românească, unde umorul ironic se întâlnește cu teroarea difuză a unei societăți bântuite de trecut.
Nouă vieți este, paradoxal, una dintre cele mai triste, dar și una dintre cele mai amuzante povestiri din volum. În centrul narațiunii se află un motan care refuză să moară și care pare să revină obsesiv pentru a scoate la lumină cele mai întunecate secrete ale unei familii. Aparent o poveste cu animale, textul este, de fapt, o critică acidă a arivismului românesc — un portret amar al celor dispuși să calce peste orice, inclusiv peste cadavre, pentru confort și siguranță.
Mâncătorul de păcate aduce în prim-plan o altă fațetă sumbră a istoriei recente — persecuția religioasă din timpul regimului comunist. Personajul principal, un fost activist, pe patul de moarte, cere absolvirea de păcate în schimbul averii sale. Dar niciun preot nu vrea să i-o acorde. Soluția? Un „mâncător de păcate”, o figură ancestrală, preluată din folclorul britanic și reinterpretată cu o forță tulburătoare. Povestea ridică întrebări incomode despre iertare, vină și moarte — și despre ce înseamnă cu adevărat să fii curat sufletește.
În Parizer, horrorul se împletește cu grotescul românesc într-o poveste cu moroi, acei morți care nu-și găsesc liniștea și continuă să bântuie printre cei vii. Vampirismul clasic lasă loc unei viziuni mai autohtone, dar la fel de terifiante. Tonul e ludic, dar atmosfera rămâne apăsătoare, iar combinația de folclor și imaginație te prinde ca într-o capcană din care nu vrei să scapi.
Mâna neagră este o poveste care m-a afectat personal. Mi-a trezit un coșmar din copilărie, când am văzut un picior uman secționat într-o curte de spital. L-am visat mult timp. Așa că, atunci când am citit despre o mână cu trăsături similare — vie, prezentă, justițiară — senzația a fost copleșitoare. Piticariu reușește să transforme o imagine grotescă într-un simbol al dreptății, dar o face cu o cruzime poetică ce nu iartă.
În fine, Second Hand pornește de la o premisă simplă: o haină cumpărată dintr-un magazin de vechituri care îndeplinește toate dorințele celui ce o poartă. Dar ce preț are fericirea? Și cine plătește pentru dorințele noastre? Povestea devine o reflecție subtilă despre lăcomie, superficialitate și tentațiile care vin la pachet cu iluzia norocului.
Toate aceste povestiri sunt învăluite într-o atmosferă densă, încărcată de mister și tensiune. Umorul este inteligent dozat, iar absurdul se împletește cu tragicul într-un mod care te face să zâmbești amar. Bogdan Piticariu reușește să creeze un volum cu identitate proprie, în care goticul românesc capătă o formă urbană, modernă, dar înrădăcinată adânc în frici și traume colective.
Pentru mine, Romanian Gothic este deja una dintre lecturile definitorii din literatura horror românească contemporană. O carte care nu doar sperie, ci și provoacă. Și care, în ciuda întunericului din pagini, luminează ceva esențial în noi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu