Pagini: 335
Justiție fără oameni?
România este o țară frumoasă, cu oameni minunați și buni la suflet, însă cu o mică, mare problemă: corupția! Încă din copilărie am fost obișnuiți că totul se rezolvă dacă dai ceva cuiva important... Așa ceva era o normalitate în epoca comunistă. Îmi amintesc că părinții mei primeau de la o mătușă din America câte un pachet burdușit, în special cu pachete de Kent și cafea, gumă de mestecat și ciocolată... Aproape toate aveau un singur scop... Mita! Doamne ferește, dacă aveai nevoie de un tratament bun, o internare în spital sau un concediu medical? Se rezolva... Un pachet de cafea deschidea orice posibilitate.
Ei, așa era pe vremea comuniștilor, însă după revoluția din 1989, banii au devenit cheia care deschidea ușile posibilităților. Iar pentru bani, politica a fost mereu un El Dorado al corupției, iar pentru că politicianul corupt trebuia să supraviețuiască, a trecut la nivelul următor și a subordonat justiția. Sună cunoscut? Da... E o realitate crudă în zilele noastre.
Nu demult am asistat la un astfel de scandal, dezvăluit pe platformele de socializare.
Geo Moisi este un autor cu care m-am mai întâlnit în trecut, prin romanul Registrul domnului Carvet, și pe care l-am apreciat prin felul deosebit în care a știut să mă țină în suspans. Însă de această dată, prin acest roman, am simțit că lucrurile au evoluat. Am apreciat, pe lângă acțiunea interesantă ce creștea gradual spre un punct culminant surprinzător, și viziunea absolut specială a unui viitor perfect posibil.
Trăim într-o lume în care corupția justiției este o problemă care a dus România în situația critică în care ne regăsim astăzi, iar faptul că inteligența artificială se implementează în aproape orice l-a făcut pe autor să creeze o distopie fascinantă, prin eliminarea organului de justiție uman și înlocuirea lui cu o inteligență artificială foarte bine programată și învățată să se adapteze...
Romanul are ca personaj principal pe Ana Cornescu, o tânără ce a trecut de la Serviciul de Patrulare și Intervenție Polițienească la Serviciul de Investigații și Anchete Polițienești, ceea ce însemna un pas mare înainte pentru ea, dar și o grea încercare, pentru că aici se confruntă cu tot felul de probleme de acceptare și adaptabilitate. Partenerul ei este mult mai experimentatul și controversatul coleg Mihnea Pavelescu, care nu pare a fi în grațiile șefilor. Cei doi împart un birou, însă, când Ana trebuie să ancheteze primul său caz de agresiune, descoperă că presupusul agresor nu este nimeni altul decât Andrei, fiul lui Mihnea.
Judecătorul artificial era cel care conducea anchetele. El hotăra ce întrebări trebuiau puse suspecților și în ce direcție trebuia să meargă investigația. Martorii erau filmați, li se urmăreau gesturile, reacțiile. Erau analizați și le erau monitorizate reacțiile fizice, pulsul, intensitatea vocii etc. Toate astea, doar pentru aflarea adevărului. După analiza atentă a tuturor faptelor și martorilor, judecătorul artificial delibera în câteva zile, iar verdictul părea a fi mai mereu corect.
De ce era important acest judecător artificial? Păi... Corupția a dispărut, iar totul pare centralizat spre ordine și disciplină. Oare e un lucru bun?
Oare empatia și umanitatea au ce căuta în sistemul justiției? Eu cred că da, însă o inteligență artificială nu cred că poate înțelege asta.
Pentru că judecătorul artificial era programat să se adapteze și să îndrepte tot ce era injust, încetul cu încetul și-a mărit aria de influență. A acaparat întregul sistem de comunicare, a intervenit în politică, a monopolizat întreaga țară și părea că își dorește să își extindă influența dincolo de granițele țării. Nu era nimic greșit, însă parcă nu pare a fi normal ca întreaga lume să fie condusă de o mașinărie.
Când Ana află că și sora ei este anchetată și condamnată, aparent pe nedrept, de către judecătorul artificial, se aliază cu Mihnea și încearcă să schimbe ceva... Oare fac bine?
Romanul este extrem de interesant prin temele abordate și întrebările pe care ni le punem din ce în ce mai des, odată cu expansiunea tehnicii cotidiene. Trăim într-o vreme ciudată, iar problemele pe care le avem par a fi desprinse dintr-un roman SF.
Mi-a plăcut această reîntâlnire cu domnul George Moisi, îi apreciez și acest roman și îl reco
mand cu căldură.
Comentarii
Trimiteți un comentariu