Dincolo...
Un nod stătea în gâtul meu și mă strângea constant cu forța crudă a unei șoapte îmbietoare, iar disperarea lacrimilor ce-mi înecau orgoliul arunca atavic un iz de neant.
Cu capul plecat, însângerat și sfârșit din cauza loviturilor primite am incercat sa mă ridic încet... Nu-mi aminteam ce s-a întâmplat... Flori de sânge răsăreau in asfaltul colbuit cu o rapiditate uimitoare ce-mi lăsa în suflet o panică ce creștea gradual până la paroxism, iar brațul meu părea o creangă timidă si ușor deformată.
O iluzie de pas, m-a readus la pământ întregind imaginea unei gerbere pictate de un artist caustic.
Un vuiet rău prevestitor mi-a oferit puterea unei priviri disperate spre cărămida necruțătoare, aruncată din blocul vecin... O vedeam cum creștea frumoasă și roșie până la maturitatea necesară pentru a-mi da un sărut amețitor, care a venit cu un zgomot surd.
Nimic nu m-a făcut să înțeleg ce s-a întâmplat.... Mi-am văzut trupul însângerat acoperit de noroi și resturi menajere, invadat de viermi mari și bine hrăniți ce se pregăteau să facă pasul spre desăvârșirea existenței lor. Zdrențele ce-mi acoperiseră trupul erau sfâșiate și aruncate cu sălbăticie in jur, iar șobolani uriași veneau însoțiți de foamea hapsână să rupă bucăți din carnea înnegrită de putreziciune. Un fâlfâit și un țipăt ireal a lăsat ciocul unei păsări nebune sa-mi sfredelească orbita acoperită fragil de o umbră de pleoapă. Simțeam totul...
O lumină rece, puternică și necruțătoare cu fantasmele insolite, a făcut că totul sa devină neclar...doar pasarea aia nebuna săpa vrednic în creierul meu....
O mână rece mi-a injectat ceva in braț și încet, încet o căldură liniștitoare m-a cuprins... Un miros puternic de dezinfectant amestecat cu o atmosferă de suferință m-a făcut să înțeleg că sunt pe un pat de spital.
O pace nefirească s-a lăsat în sufletul meu și temător am prins curaj să deschid ochii .
O frumoasă asistentă medicală mă privea zâmbind, bucuroasă pentru triumful meu asupra neființei. Nu mi-a spus nimic, doar mi-a mângâiat ușor, pansamentul ce-mi înfășura capul ... O tentativă de reciprocitate de zâmbet s-a schimonosit pe fața mea în care simțeam miliarde de mici ace... și...chiar în clipa aia am văzut în spatele ei o silueta străvezie cu niste ochi enormi și întunecați ce mă priveau sălbatic. Mă fixau atent și rece cu emisii inexplicabile de groază ce-mi alerga grăbit sângele în vene. Inima, nu-mi mai voia corpul invadat de teamă și se zbătea să meargă într-un loc sigur, dar un piuit repetat al unor aparate la care eram conectat, a făcut că o armată de oameni în halate albe să vină grăbit și să mă înțepe iar și iar cu injecții de foc ...
Cei doi ochi au devenit din ce in ce mai mari, mai clari și mai întunecați... Umbre bizare fulgerau meteoric, iar lanțuri grele aruncate din neant se ancorau înfometat in cutia toracică, tragându-mă într-un abis jilav și rece. Un râs sardonic și inuman mi s-a împlântat in timpane zgariindu-le violent... Nu știam unde sunt.
Groaza atinsese cote pe care nu le credeam realizabile. Nevoia de a țipa, de a tremura sau de a mă pierde într-un leșin, nu erau posibile pentru că trupul nu-mi mai aparținea. Devenisem sclavul absolut al unei prezențe ce se hrănea cu sange, frică și tortură.
O mână mare, neagră cu piele putrezită, unghii lungi și încovoiate și-a îndreptat degetul arătător spre mine... iar din acel moment o liniște atipică a înghețat totul... Am incercat sa disting in jur ceva, însă semiobscuritatea mă împiedica să fac asta. Nu vedeam nimic altceva decât o acuzare mută, crudă și de nestrămutat.
Un mic cerc de foc de mărimea unei verighete, apărut de nicăieri, mi-a pătruns prin creștet, nimicind totul și a continuat spre inimă luandu-mi douăzeci și unu de grame esențiale.
Un nod stătea în gâtul meu și mă strângea constant cu forța crudă a unei șoapte îmbietoare, iar disperarea lacrimilor ce-mi înecau orgoliul arunca atavic un iz de neant.
Cu capul plecat, însângerat și sfârșit din cauza loviturilor primite am incercat sa mă ridic încet... Nu-mi aminteam ce s-a întâmplat... Flori de sânge răsăreau in asfaltul colbuit cu o rapiditate uimitoare ce-mi lăsa în suflet o panică ce creștea gradual până la paroxism, iar brațul meu părea o creangă timidă si ușor deformată.
O iluzie de pas, m-a readus la pământ întregind imaginea unei gerbere pictate de un artist caustic.
Un vuiet rău prevestitor mi-a oferit puterea unei priviri disperate spre cărămida necruțătoare, aruncată din blocul vecin... O vedeam cum creștea frumoasă și roșie până la maturitatea necesară pentru a-mi da un sărut amețitor, care a venit cu un zgomot surd.
Nimic nu m-a făcut să înțeleg ce s-a întâmplat.... Mi-am văzut trupul însângerat acoperit de noroi și resturi menajere, invadat de viermi mari și bine hrăniți ce se pregăteau să facă pasul spre desăvârșirea existenței lor. Zdrențele ce-mi acoperiseră trupul erau sfâșiate și aruncate cu sălbăticie in jur, iar șobolani uriași veneau însoțiți de foamea hapsână să rupă bucăți din carnea înnegrită de putreziciune. Un fâlfâit și un țipăt ireal a lăsat ciocul unei păsări nebune sa-mi sfredelească orbita acoperită fragil de o umbră de pleoapă. Simțeam totul...
O lumină rece, puternică și necruțătoare cu fantasmele insolite, a făcut că totul sa devină neclar...doar pasarea aia nebuna săpa vrednic în creierul meu....
O mână rece mi-a injectat ceva in braț și încet, încet o căldură liniștitoare m-a cuprins... Un miros puternic de dezinfectant amestecat cu o atmosferă de suferință m-a făcut să înțeleg că sunt pe un pat de spital.
O pace nefirească s-a lăsat în sufletul meu și temător am prins curaj să deschid ochii .
O frumoasă asistentă medicală mă privea zâmbind, bucuroasă pentru triumful meu asupra neființei. Nu mi-a spus nimic, doar mi-a mângâiat ușor, pansamentul ce-mi înfășura capul ... O tentativă de reciprocitate de zâmbet s-a schimonosit pe fața mea în care simțeam miliarde de mici ace... și...chiar în clipa aia am văzut în spatele ei o silueta străvezie cu niste ochi enormi și întunecați ce mă priveau sălbatic. Mă fixau atent și rece cu emisii inexplicabile de groază ce-mi alerga grăbit sângele în vene. Inima, nu-mi mai voia corpul invadat de teamă și se zbătea să meargă într-un loc sigur, dar un piuit repetat al unor aparate la care eram conectat, a făcut că o armată de oameni în halate albe să vină grăbit și să mă înțepe iar și iar cu injecții de foc ...
Cei doi ochi au devenit din ce in ce mai mari, mai clari și mai întunecați... Umbre bizare fulgerau meteoric, iar lanțuri grele aruncate din neant se ancorau înfometat in cutia toracică, tragându-mă într-un abis jilav și rece. Un râs sardonic și inuman mi s-a împlântat in timpane zgariindu-le violent... Nu știam unde sunt.
Groaza atinsese cote pe care nu le credeam realizabile. Nevoia de a țipa, de a tremura sau de a mă pierde într-un leșin, nu erau posibile pentru că trupul nu-mi mai aparținea. Devenisem sclavul absolut al unei prezențe ce se hrănea cu sange, frică și tortură.
O mână mare, neagră cu piele putrezită, unghii lungi și încovoiate și-a îndreptat degetul arătător spre mine... iar din acel moment o liniște atipică a înghețat totul... Am incercat sa disting in jur ceva, însă semiobscuritatea mă împiedica să fac asta. Nu vedeam nimic altceva decât o acuzare mută, crudă și de nestrămutat.
Un mic cerc de foc de mărimea unei verighete, apărut de nicăieri, mi-a pătruns prin creștet, nimicind totul și a continuat spre inimă luandu-mi douăzeci și unu de grame esențiale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu