Treceți la conținutul principal

Să nu râzi :(( de Raluca Feher

Nu, nu am râs, deși au fost câteva momente extrem de amuzante care m-au făcut să mă gândesc că sunt puțin anapoda, însă  acest roman lovește prea tare în sufletul cititorului, iar asta m-a făcut să nu râd. 

Romanul este o cumplită relatare a relației mamă - fiică, pe care o recomand fiecărui părinte pentru o autoevaluare.  Doare să vezi cum încercarea de a impune propriile idei copiilor pe care nu ii consideri demni de tine, îi distruge sistematic și irevocabil.  

Totul este tragic în acest roman.

Diana este cea care scrie această poveste și o lasă unei prietene ca pe un bilet de sinucigaș, o explicație a procesului ce a dus la disperarea actului final.

Clar nu poți crește copii atunci când nu există iubire intre părinți. Ceva se întâmplă și apare o mutilare a sufletului, o inadaptabilitate la normalitate. 

Mily, mama Dianei nu știe ce este iubirea. Ea "e fată de la țară" și trăiește doar pentru imaginea pe care o oferă lumii. Se căsătorește cu Vick, doar pentru că vrea să fie sotie de inginer la Brașov și întreaga viață și-o construiește pe baza unei aparențe. Nu înțelege ce e dragostea și nu tolerează nimic din ceea ce nu îi aduce ei un beneficiu. Aruncă injurii și reproșuri fără să se gândească la urmări. Toacă sufletele celor din familie și îi distruge mutilându-i, iar de aici nu e decât un pas până la autodistrugere sau refugii efemere.

 Există un experiment foarte interesant pe care l-a făcut  Dr. Masaru Emoto cu niste boabe de orez.  Le-a separat, iar unora le-a  vorbit frumos și nu s-a întâmplat nimic, însă asupra celor care le-a vorbit urât, s-a așternut moartea, putreziciunea. Cuvintele au puteri inimaginabile. Lipsa iubirii în familie, ucide sufletele și mutilează destinele. 

Recomand acest roman pentru inedita abordare a relațiilor de familie din păcate atât de reală în România postcomunistă, pentru limbajul extrem de ascuțit și precis al Ralucăi care te ține cu atenția trează pe toată parcurgerea cărții. Mi-a plăcut acest roman și consider  că mesajul pe care îl transmite este esențial pentru normalitatea psihică  a fiecărui om. 

A fost o surpriză plăcută această carte și sunt curios sa citesc și alte cărți ale autoarei.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Monica Ramirez, o scriitoare uimitoare de spionaj și thriller!

Monica Ramirez este una din cele mai apreciate scriitoare de literatură de spionaj și thriller din țară. Fără ezitare, Monica și-a arătat disponibilitatea de a accepta un dialog deschis cu noi și a răspuns întrebărilor indiferent de natura lor. Monica Ramirez (n. 6 iulie 1970) a locuit în SUA, unde a publicat nouă romane. Bucureşteancă, absolventă a Belford University din California, cu o diplomă de Creative Writing, membră a EWA – Espionage Writers of America, și a Romanian Crime Writers Club, a debutat în România cu Asasin La Feminin, primul volum tradus în limba română din seria de spionaj/romance Alina Marinescu, apărut la editura Blue Ink Waters Press din America în ordinea care urmează: The Unwilling Assassin, Whispered Identities, Balance of Power, Beyond Smoke and Shadows, Abyss, Requiem for an Assasin. Editura Boson Books i-a publicat cele două romane istorice de dragoste, Intimate Strangers Affair și Kit Black, precum și thriller-ul Blackout. Au mai apărut în Rom...

Lanțul adicției de Daniela Bortea

  Pagini: 326 Editura: Creator Mi-a făcut o deosebită plăcere să citesc acest roman care nu are pretenții de la autoare de a fi deosebit, și totuși... Veți avea o surpriză! Veți medita mult pe marginea lui, pentru că toți avem câteva zale dintr-un lanț al adicției. Suntem dependenți de iubire, iar asta implică suferință mai ales când cei dragi au o problemă. Nu de... matematică!🤣 De ce adicție?!  Nu vreau sa vorbesc doar despre dependența de droguri sau alcool care  macină viața celor care sunt prinși în aceste mreje autodistuctive, ci și despre cei care sunt legați sufletește de aceștia. Familia, prietenii, iubiții victimelor, sunt la rândul lor înlănțuiți într-o suferință continuă și implicit devin victime care se automutilează de vinovăția închipuită a celor aflați în această situație. Acest roman dezbate această temă dureroasă și provoacă un disconfort necesar pentru a înțelege realitatea.  Oricând se poate întâmpla ca cineva drag sa cadă într-o astfel de patimă...

📖 Adună-te – Povestea unei femei care se reconstruiește din propria durere Recenzie după romanul „Adună-te” de Judith Poznan

Editura Lebăda Neagră  Pagini: 161  „Femeile sunt făcute să fie iubite, nu înțelese.” — Oscar Wilde Într-o lume care cere certitudini, Judith Poznan ne oferă o doză de sinceritate brutală: o femeie care nu doar simte, ci se destramă și se reclădește, într-un roman ce pulsează între fragilitate și forță. După o despărțire profundă, Judith — o tânără scriitoare și mamă — pășește prin noroiul pierderii cu o grație stângace, dar reală. Încărcată de durere, dar purtată de dragostea față de copilul ei, ea luptă împotriva absenței, a panicii și a temerii de viitor. Romanul e un jurnal emoțional în care își caută echilibrul: între carieră și maternitate, între trecut și prezent, între cine a fost și cine devine.  Structura neconvențională — un melanj de amintiri, frici, dorințe și reflecții — conturează portretul unei femei autentice: frumoasă în ciudățenia ei, puternică în vulnerabilitate. Stilul e aproape confesiv, uneori poetic, alteori dur, dar mereu sincer. Cândva, Jurnalul ...