"Sanatoriul" de Sarah Pearce

Editura Nemira 

Pagini: 432

Ce poate fi mai rău pe lumea asta când ajungi să îți urăști fratele, părinții sau alți membri ai familiei?

 Familia ne oferă stabilitate, încredere, iubire și sprijin necondiționat, însă atunci când o dramă distruge baza ființei noastre, ei bine, nici noi nu mai suntem valizi. Ceva se rupe din noi și ne face să ne transformăm în ceva de nerecunoscut, deși aparent nimic nu s-ar schimbat. Traumele emoționale lasă urme adânci în caracterul omului și o imposibilitate de a se integra în societate și a se implica afectiv.

Hotelul de lux din Elveția "Le Sommet", un fost sanatoriu ce trata tuberculoza, este un loc  încărcat cu mistere ciudate care lasă pe buzele oamenilor povești neobișnuite. Este o clădire impozantă, spectaculoasă care se integrează perfect într-un cadru de legendă din munții Alpi. 

Elin Warner, o detectivă din Anglia, momentan aflată în pauză de activitate din cauza unor probleme psihice de la ultimul caz, sosește alături de prietenul ei, Will, la acest hotel pentru a sărbători logodna fratelui ei, Isaaac. 

Relația dintre cei doi frați este una glacială pentru că Elin își suspectează fratele că în copilărie l-a ucis pe fratele lor mai mic, Sam.

Mi s-a părut interesant să urmăresc cum evoluează relația dintre cei doi frați și pot spune că nu am fost dezamăgit. Se pare că sinceritatea este cheia care duce la rezolvarea unor situații și traume ce păreau imposibile.

Viitoarea logodnică a lui Isaac care este angajată și implicată în activitatea hotelului Le Sommet, dispare subit, fără urme. O avalanșă izolează hotelul de lume, iar Elin este nevoită sa ancheteze, mai întâi dispariția logodnicei, apoi a unor crime ciudate care apar în număr tot mai mare.

Pe parcursul anchetei, Elin se redescoperă și recrează o punte de legătură cu fratele ei, Isaac rezolvând nu doar misterul din copilărie, ci și autorul crimelor din hotel.

Morțile suspecte și ancheta unei detective imperfecte, fac din acest roman o lectură facilă,  care practic se citește singură, însă nu pot spune că m-a făcut să o consider deosebită.

Totul se petrece într-un ritm rapid într-un tablou al naturii spectaculos.